Dezvoltarea unor ochelari inteligenți nu este un eveniment unic. Este o succesiune de etape delimitate de porți, iar prima poartă este cea pe care majoritatea programelor o tratează ca pe o simplă formalitate administrativă. Documentul de cerințe este locul în care un achizitor și un producător încetează să descrie ce ar dori și încep să declare ce se va construi, ce se poate spune despre produs și cum vor ști ambele părți că lucrarea este încheiată. Dacă această etapă este gestionată greșit, toate etapele ulterioare moștenesc ambiguitatea: ingineria optimizează pentru obiectul greșit, uneltele sunt produse pentru cazul greșit, documentația de conformitate este pregătită în jurul șirului greșit de model, iar comanda pilot ajunge într-un depozit care nu poate descrie produsul pe care ar trebui să îl verifice.
Documentul de cerințe nu este o listă de dorințe, un brief de marketing sau un rezumat al ultimului fir de e-mailuri. Este o declarație congelată și semnată privind ce se va construi și ce se poate afirma despre produs. Folosim intenționat termenul congelat. Aceasta înseamnă că conținutul nu mai este modificat prin acord, nu că proiectul nu mai avansează. Cerințele sunt în continuare modificate — fiecare program serios modifică cerințele — însă orice modificare trebuie redactată, datată și semnată de aceleași persoane care au semnat documentul inițial. Diferența dintre un document congelat și o versiune congelată a unui document este diferența dintre un proiect cu o bază cunoscută și un proiect cu un document cunoscut pe care toată lumea l-a citit în momente diferite.
Acest lucru este important deoarece prima poartă a oricărui proces de dezvoltare are un singur rezultat măsurabil: un document de cerințe semnat. Nu un apel, nu un folder comun în cloud, nu o ofertă care reflectă o conversație anterioară. Dacă un achizitor nu poate indica un document, o versiune și un set de semnături, atunci proiectul nu a trecut de prima poartă, indiferent de câte runde de mostre au fost discutate.
Etapa cerințelor din procesul de dezvoltare: ce reprezintă documentul
Documentul de cerințe reprezintă acordul privind domeniul de aplicare și afirmațiile permise. Domeniul de aplicare răspunde la întrebarea ce se achiziționează. Afirmațiile permise răspund la întrebarea ce se poate scrie pe ambalaj, pe pagina de produs, în fișa de specificații și în materialele de marketing. Cele două răspunsuri se află în același document deoarece se limitează reciproc. Dacă cerința precizează că produsul trebuie să susțină o anumită funcție pe o anumită piață, iar poziția de conformitate pentru acea funcție și piață nu este stabilită, atunci afirmațiile pe care le puteți face despre funcția respectivă sunt limitate de poziția de conformitate, nu de ambițiile dumneavoastră.
Cel mai frecvent eșec pe care îl întâlnim este un document de cerințe care descrie hardware-ul și comportamentul, dar nu menționează afirmațiile care pot fi făcute. Achizitorul presupune că afirmațiile vor fi gestionate ulterior, poate la etapa graficelor pentru ambalaj sau în timpul întocmirii dosarului de conformitate. În practică, decizia privind afirmațiile este cea mai costisitoare decizie luată tardiv în întregul program, deoarece afirmațiile se propagă: apar pe cutie, în anunțul de produs, în materialele de instruire pentru partenerii de distribuție, în graficele de la târgurile comerciale și în fluxul de înregistrare a garanției. Modificarea unei afirmații după semnarea graficelor nu schimbă o singură cutie, ci schimbă un lot de cutii, o serie de anunțuri și relația cu un partener de distribuție care le-a deja instruit echipa de vânzări.
Merită precizat cine trebuie să fie prezent la semnare, deoarece de obicei cerințele sunt mai numeroase decât simplul achizitor și managerul de cont. Un grup de semnatari funcțional include șase roluri, iar fiecare dintre ele reprezintă o decizie care, în caz contrar, va fi luată ulterior prin aplicarea regulii implicite:
- Proprietarul mărcii sau al produsului — definește produsul, funcționalitățile acestuia și strategia mesajelor comerciale. Fără această persoană, documentul rămâne un artefact tehnic, nu unul comercial.
- Responsabilul pentru reglementare sau conformitate — definește mesajele comerciale permise și cerințele specifice fiecărei piețe. Dacă nimeni din organizația cumpărătoare nu este responsabil de conformitate, secțiunea mesajelor comerciale va fi semnată cu optimism și revizuită în mod dureros.
- Contactul de inginerie din partea producătorului — răspunde de fezabilitatea fiecărei cerințe formulate și semnalează în scris orice element care nu poate fi realizat exact așa cum este redactat. Această persoană nu semnează pentru a fi de acord; semnează pentru a confirma că documentul descrie ceva realizabil.
- Responsabilul pentru ambalare sau grafică — definește ce se livrează efectiv, ce informații sunt marcate pe produs și ce trebuie să conțină brief-ul pentru grafică. Avizul său permite identificarea problemelor legate de spațiul pentru etichete și de conflictele dintre regulile de marcare, atât timp cât acestea sunt încă ieftine de remediat.
- Responsabilul pentru canalul de distribuție sau logistică — definește modul în care mărfurile vor fi primite, depozitate și prezentate. Acesta răspunde și de secțiunea documentației de livrare, deoarece persoana care primește transportul este cea care va depune plângeri dacă documentația nu corespunde realității.
- Responsabilul comercial — definește MOQ, incotermurile, marja de toleranță pentru costul ambalării, piesele de schimb, condițiile comenzilor de achiziție și gestionarea garanțiilor. Semnează pentru a confirma că cerințele formulate pot fi livrate într-o formă comercială agreată, nu doar că sunt posibile din punct de vedere tehnic.
Dacă una dintre aceste șase persoane nu poate participa, decizia corectă este amânarea semnăturii, nu semnarea în lipsa lor, iar noi vom solicita în scris semnătura lipsă, nu accepta o aprobare verbală. Un document de cerințe semnat de trei persoane în prezența a trei persoane absente va genera exact ambiguitatea pe care încercați să o eliminați, iar costul acestei ambiguități va fi plătit ulterior, prin modificări de inginerie, refaceri sau returnarea transportului. Este un compromis pe care cumpărătorul ar trebui să îl asume explicit și în scris: o scurtă amânare în obținerea tuturor semnăturilor pentru documentul de referință este mai ieftină decât un document de referință nesemnat, iar este singurul moment din program în care amânarea este cu adevărat ieftină.
O precizare privind modul în care documentul se raportează la restul procesului. Documentul de cerințe este intrarea pentru evaluarea fezabilității. Evaluarea fezabilității produce o limită — ce este fezabil din punct de vedere comercial, ce necesită lucrări de inginerie și cea mai apropiată dată la care poate fi oferit un răspuns responsabil —, nu un simplu da sau nu. Această limită guvernează apoi etapele de inginerie și de realizare a uneltelor. Așadar, documentul de cerințe nu prezice rezultatul programului; stabilește dacă un rezultat responsabil poate fi calculat. Un document de cerințe atât de vag încât să poată fi interpretat în mai multe moduri nu poate genera un răspuns util privind fezabilitatea, deoarece echipa de fezabilitate va răspunde la o întrebare pe care nimeni nu a pus-o. Aceasta este rațiunea practică de a investi efort în această etapă: calitatea documentului de cerințe stabilește limita superioară a calității tuturor răspunsurilor care urmează, inclusiv a ofertei pe care responsabilul comercial trebuie să o negocieze.
Pentru cumpărătorii care doresc contextul general al procesului, nu doar această etapă, prezentarea generală a procesului de dezvoltare explică poziția etapei cerințelor față de celelalte etape, iar articolul despre punctele de control al calității prezintă modul în care fiecare punct de control este închis și documentat.

Secțiunile pe care trebuie să le conțină
Un document de cerințe din care un producător poate calcula o ofertă, poate pregăti uneltele și poate alcătui un dosar de conformitate trebuie să conțină un set fix de secțiuni. Șapte dintre acestea, în ordinea de mai jos, acoperă sfera de aplicare a unui program real:
- Piața țintă și destinația vânzării. Nici „globală”, nici „Europa”. Piața de destinație determină limba manualului, ștecărul și standardul de încărcare, poziția certificării radio, cerințele de etichetare și ambalare și setul documentelor. Un program care deservește mai multe piețe necesită indicarea destinației pentru fiecare piață, cu cerințele diferite scrise alături, nu condenseate într-o singură specificație de compromis.
- Modelele și configurațiile incluse. Ce modele de produs sunt acoperite, ce configurație are fiecare dintre ele — culoare, capacitate de stocare, conectivitate, nivel de ambalare, conținutul pachetului — și care este configurația de referință. Aceasta este secțiunea care împiedică o conversație ulterioară de tip „aceasta nu este varianta pe care am comandat-o”. Dacă includeți un model în două variante de culoare și unul cu o altă husă de încărcare, scrieți trei configurații, nu o singură propoziție.
- Ambalarea și ceea ce este inclus în cutie. Cutia fizică, accesoriile din interior, marcajele tipărite și limba ambalajului. Tot ce ajunge la client sub formă de obiect aparține acestei secțiuni, inclusiv cablul de încărcare, carcasa, documentele și orice material de marcă al producătorului. O cerință de ambalare care nu enumeră conținutul este o cerință pe care fabrica o va interpreta după cum dorește.
- Regulile de marcaj și branding. Ce poate fi tipărit și unde, ce nu poate fi tipărit, dacă numele producătorului apare deloc, dacă eticheta este o etichetă a clientului sau o etichetă a producătorului aprobată de client și ce afirmații poate sau nu poate conține marcajul. Această secțiune interacționează cu secțiunea privind afirmațiile și trebuie citită împreună cu aceasta.
- Afirmațiile pe care produsul are voie să le facă. Afirmațiile permise, afirmațiile explicit nepermise și formularea care trebuie utilizată pentru fiecare afirmație permisă. Atunci când o afirmație depinde de o certificare încă nefinalizată, documentul ar trebui să precizeze acest lucru și să numească condiția — afirmația este permisă după îndeplinirea unei condiții specificate, nu de la data semnării.
- Documentele care trebuie livrate. Manualul de instrucțiuni, limba și formatul acestuia, declarația de conformitate, rapoartele care o susțin, lista de ambalare, fișierul de etichetare și orice înregistrări de testare pe care cumpărătorul dorește să le dețină. Dreptul de proprietate și formatul contează la fel de mult ca lista în sine, deoarece un PDF al declarației nu are mare valoare pentru un partener de distribuție care trebuie să îl depună.
- Criteriile de acceptare. Condițiile obiective în care produsul livrat și documentația livrată sunt acceptate. Aceasta este secțiunea care împiedică discuția finală să se transforme într-o dispută legată de preferințe. Criteriile de acceptare ar trebui să descrie comportamente observabile — asocierea cu un dispozitiv gazdă specificat, ieșirea audio într-o configurație specificată, încărcarea până la un nivel specificat într-o condiție specificată, comportamentul camerei și al comenzilor atunci când aceste funcții sunt incluse, prezența marcajului pe unitate și prezența documentației în livrare.
Două secțiuni lipsesc în mod intenționat, iar absența lor este un avantaj. Nu există o secțiune pentru preferințe și nici una pentru tot ce ar putea fi îmbunătățit ulterior. Un document de cerințe reprezintă domeniul de aplicare a ceea ce se construiește și în ce formă; preferințele aparțin unei discuții ulterioare și trebuie promovate formal în cerințe, cu semnătură, înainte de a deveni parte din domeniul de aplicare. În timpul revizuirii, vom marca fiecare rând al proiectului ca fiind fie cerință, fie preferință, deoarece un rând care nu poate fi marcat este un rând asupra căruia vom discuta ulterior.
Distingerea dintre o cerință și o preferință este distingerea dintre un angajament și o aspirație, iar modul de eșec este costisitor, deoarece preferințele sunt indistinctibile de cerințe în privința tonului. Toată lumea scrie „carcasa ar trebui să pară premium” cu aceeași convingere cu care scrie „carcasa trebuie să fie o husă de încărcare USB-C cu o celulă internă de 500 mAh”. Prima propoziție nu poate fi construită, verificată sau refuzată; a doua poate fi construită și refuzată imediat. Un test bun constă în a verifica dacă un inginer competent ar putea desena cerința și dacă doi ingineri ar putea desena aceeași cerință în mod identic. Dacă desenele ar diferi, este o preferință.
Merită să fim direcți cu ce se întâmplă cu o cerință rămasă ambiguă: nu rămâne în așteptare ca fiind clarificată. Este rezolvată de persoana care se întâmplă să fie cea mai apropiată de decizie, în momentul în care aceasta devine necesară, fără obligația de a informa pe nimeni altcineva. O specificație ambiguă pentru încărcare este rezolvată de inginerul care alege conectorul aflat pe masa de lucru. O declarație ambiguă este rezolvată de designerul care selectează formularea mai îndrăzneață. Un domeniu de aplicare ambiguu este rezolvat de persoana care ocupă ultimul slot de inginerie rămas. Fiecare dintre aceste rezolvări este locală, rezonabilă și invizibilă pentru partea care ar fi fost afectată — tocmai de aceea trebuie împiedicată, nu corectată. Aici se și pierde banii. Costurile pentru scule sunt angajate în raport cu o specificație, astfel încât o ambiguitate care supraviețuiește până la etapa sculei nu mai reprezintă o problemă de documentație, ci un cost deja ir recuperat pentru o matriță, un șablon sau un dispozitiv de fixare care ar putea fi fost tăiat pentru un produs care nu va fi lansat niciodată.
Secțiunea privind criteriile de acceptare îndeplinește și funcția tehnică de a furniza intrarea pentru înregistrarea verificării din etapa probelor. Mostra de referință este evaluată față de cerința finalizată, iar criteriile de acceptare fac această evaluare obiectivă. Un document de cerințe fără criterii de acceptare produce o mostră de referință evaluată de persoana cel mai dezamăgită, ceea ce nu constituie deloc o măsurătoare.
Dacă doriți o versiune la nivel de câmpuri a acestei liste, pentru a o folosi ca șablon de lucru, lista de verificare a cerințelor pentru producător OEM de ochelari inteligenți acoperă același subiect într-o formă care poate fi copiată într-un document de brief.

De ce secțiunea privind declarațiile contează cel mai mult
Secțiunea privind declarațiile este cea mai importantă parte a documentului de cerințe, fără echivoc. Iată de ce.
Cerințele hardware sunt tranzacționale. Un nivel de luminozitate, o capacitate a bateriei, un tip de port, o culoare — sunt valori care pot fi realizate, testate și comparate. Dacă o valoare este greșită, se corectează, iar costul este timpul de inginerie. Declarațiile sunt diferite prin natura lor, deoarece o declarație nu este o proprietate a produsului. O declarație este o afirmație pe care o faceți unui regulator, unei piețe și unui client, iar aceasta are consecințe juridice și comerciale pe care nicio activitate ulterioară de inginerie nu le poate anula fără a invalida documente care au fost deja folosite.
Gândiți-vă la ce înseamnă, de fapt, o declarație. „Rezistent la apă” este o declarație. Ea implică un standard de testare și o clasificare. „IPX4” este o declarație cu un sens specific și o bază de testare specifică. „Cu anulare a zgomotului” este o declarație cu o semnificație uzuală în industrie, de care clientul vă va cere să răspundeți. „Potrivit pentru alergare” este o declarație privind siguranța, care influențează comportamentul purtătorului. „Înregistrează și transmite video” este o declarație care ridică o întrebare privind confidențialitatea în fiecare piață în care vindeți. Fiecare dintre acestea este o propoziție dintr-o fișă de produs și, totodată, un angajament pe care vi-l asumați față de cineva pe care s-ar putea să nu-l întâlniți niciodată.
Etapa cerințelor este ultimul moment în care declarațiile pot fi stabilite cu costuri reduse, deoarece secțiunea privind declarațiile este intrarea amonte pentru dosarul de conformitate. Declarația de conformitate care încheie etapa de conformitate trebuie să acoperește exact șirul modelului care va fi lansat și rapoartele aferente. Dacă documentul de cerințe afirmă că produsul face o declarație pe care traseul de conformitate nu o poate susține pentru acel model, atunci etapa de conformitate fie eșuează, fie declarația trebuie retrasă într-un moment în care ambalajele au fost, de obicei, deja tipărite, fișele de produs au fost redactate, iar partenerii de canal au fost informați. Retragerea târzie a unei declarații nu este o simplă corectură de text. Este un lot de ambalaje învechite, un set de fișe de produs corectate, o discuție comercială cu fiecare partener de canal care a folosit vechea formulare și un cost de credibilitate în fața pieței care găzduiește fișa de produs.
Regula pe care am include-o în document este simplă: fiecare declarație are un responsabil, o bază și o stare, iar nimic nu este tipărit oriunde până când toate trei sunt stabilite. Responsabilul este persoana din organizația dumneavoastră care poate retrage declarația. Baza este dovada care o susține — standardul și raportul de testare, validarea internă, dovezile de certificare deținute de producător sau mențiunea explicită că declarația reprezintă o cerință specifică pieței. Starea este una dintre următoarele: autorizată pentru utilizare, autorizată pentru utilizare după îndeplinirea unei condiții identificate sau nepermisă. O declarație fără responsabil va fi utilizată implicit, deoarece cineva trebuie să redacteze textul, iar echipa de marketing va considera formularea atractivă.
Observați ce anume lipsește intenționat din această secțiune. Nu există nicio afirmație despre statutul certificării pentru fiecare model și nicio afirmație despre capacitatea fabricii, deoarece niciuna dintre acestea nu este publicată și niciuna nu reprezintă o problemă a cumpărătorului pe care să o inventeze. Când trebuie să aflați ce dovezi există în spatele unei afirmații, soluția corectă este să cereți furnizorului dovezile de certificare pentru un anumit șir de model și să întrebați ce acoperă rapoartele de bază. „Este certificat?” este întrebarea greșită — nu are un răspuns util, deoarece certificarea este specifică modelului, pieței și afirmației. „Pentru modelul X, vândut pe piața Y, ce dovezi susțin afirmația Z?” este întrebarea corectă, iar documentul de cerințe ar fi trebuit să răspundă deja la ea în scris. Nu vom repune în numele furnizorului poziția sa privind certificarea și nici nu o vom deduce; vom cere dovezile și vom înregistra ce acoperă acestea.
Aceeași disciplină se aplică afirmației că produsul aparține unei anumite categorii de dispozitive. Categoriile au o greutate reglementară. Declararea unui dispozitiv drept un headset pentru o anumită aplicație poate atrage cerințe pe care nu le-ați inclus în buget, iar o declarare mai puțin amplă decât realitatea dispozitivului vă poate plasa de partea greșită a unei obligații. În acest caz, secțiunea privind afirmațiile și etapa de conformitate trebuie redactate de persoane care comunică între ele, iar funcția juridică sau de reglementare a cumpărătorului trebuie implicată în proces, nu consultată doar după încheierea acestuia.
Din toate acestea rezultă două consecințe practice. În primul rând, secțiunea privind afirmațiile este partea documentului de cerințe cel mai probabil redactată de cineva care nu se află în aceeași încăpere cu echipa de inginerie și, totodată, partea cea mai probabil aprobată de cineva care o citește în grabă. Ambele situații sunt motive pentru care aceasta trebuie să beneficieze de o propria aprobare explicită. În al doilea rând, este partea cea mai probabil tratată ca text de marketing, nu ca o serie de angajamente, deoarece pare copywriter și se află în același document ca o specificație de produs. Dacă doriți să schimbați un singur obicei, schimbați-l pe acesta: secțiunea privind afirmațiile este o listă de formulări permise, cu condiții asociate, nu o colecție de adjective.
Există o variantă mai discretă a aceleiași idei. Chiar și un document de cerințe care nu menționează nimic despre afirmații face afirmații prin omisiune. Dacă documentul este tăcut în privința anulării zgomotului, a rezistenței la apă, a adecvării pentru sport, a camerei, a afirmațiilor despre baterie sau a afirmațiilor despre conectivitate, cei aflați în etapele ulterioare vor umple tăcerea în direcția cea mai ușor de promovat. Tăcerea nu este neutralitate într-un document de cerințe. Ea reprezintă o acordare implicită drepturilor celui mai entuziast cititor, iar un negociator atent din partea producătorului va accepta această acordare fără obiecții dacă cumpărătorul nu a redactat secțiunea.

Întrebări de pus la primirea unui draft
Un draft al documentului de cerințe este o invitație de a îl supune unui interrogatoriu înainte de semnare. Acestea sunt întrebările care evidențiază problemele care altfel ar fi descoperite în etapa dezvoltării toolingului, în etapa mostrelor sau la comanda pilot. În practică, le vom pune în ordinea care identifică mai devreme problemele cele mai costisitoare.
- Există o singură versiune a acestui document și cine l-a semnat? Dacă există variante concurente sau dacă versiunea deținută de tine este o sinteză și nu sursa, nu continua la secțiunea următoare. Stabiliște care este documentul de referință înainte de a-i evalua conținutul.
- Ce modele și ce configurații exacte sunt incluse? Solicită lista de configurații, nu doar numele modelelor. Un nume de model fără o configurație reprezintă o gamă de produse care urmează să fie fabricate și livrate.
- Ce anume se livrează în cutie, element cu element? Solicită o listă a conținutului fizic. Dacă răspunsul este „pachet standard”, întreabă în scris ce înseamnă acest lucru.
- Ce afirmații sunt permise, care nu sunt și cine răspunde pentru fiecare? Solicită tabelul afirmațiilor, cu persoana responsabilă, temeiul și statutul fiecăreia. O afirmație fără un responsabil trebuie considerată neaprobată.
- Ce dovezi susțin fiecare afirmație și cărui șir de model îi corespund? Aceasta este întrebarea pe care trebuie să o adresezi furnizorului în forma cea mai literară: ce rapoarte subiacente se aplică fiecărui șir de model exact și ce dovezi de certificare susțin o afirmație identificată. Solicită dovezile, nu un răspuns de tip da sau nu, deoarece un răspuns de tip da sau nu nu poate fi înregistrat.
- Care sunt criteriile de acceptare pentru produsul livrat și documentația livrată? Solicită comportamente observabile. Dacă răspunsul este că calitatea va fi evaluată față de probă, întreabă ce reprezintă proba și cum a fost aprobată.
- Care dintre aceste enunțuri sunt cerințe și care sunt preferințe? Cere autorului să marcheze fiecare element. Elementele care nu pot fi marcate sunt ambiguă prin definiție și trebuie rescrise înainte de semnare.
- Ce se întâmplă dacă o cerință se modifică după semnare? Întreabă cum se face o modificare, cine o semnează și cum afectează lucrările de inginerie și de dezvoltare a matrițelor deja angajate. Costul unei modificări după realizarea matrițelor este o discuție diferită de costul unei modificări anterioare acesteia, iar întrebarea privind costul matrițelor trebuie să primească răspuns în scris înainte de eliberarea lor, nu după.
- Ce are nevoie evaluarea fezabilității și nu se găsește încă în acest document? Adresează întrebarea în sens invers. Intrările lipsă necesare pentru un răspuns privind fezabilitatea — volumele pieței de destinație, poziția comercială vizată, ipotezele privind traseul de certificare, restricțiile pentru accesorii și ambalare — sunt adesea adevăratul motiv pentru care un program este întârziat și sunt mult mai ieftine de furnizat acum.
- Ce condiții comerciale sunt deja presupuse și care sunt încă deschise? Întreabă despre MOQ, incotermuri, toleranța costurilor de ambalare, piesele de schimb, termenul de execuție pentru comenzile de achiziție și gestionarea garanțiilor. Aceste condiții nu sunt publicate de producător ca fiind standard, deci aparțin cerinței scrise sau acordului comercial care o însoțește — faptul că sunt lăsate implicite este modul în care ambele părți ajung la așteptări diferite privind aceeași comandă.
Există două obiceiuri de finalizare care merită formate. Primul este să tratăm documentul de cerințe ca pe un document controlat, cu o versiune, o dată și un bloc de semnături, la fel cum am trata un desen sau o specificație de testare, deoarece exact asta este. Al doilea este să citim ultima secțiune privind criteriile de acceptare, după ce am citit tot restul, deoarece aceasta este secțiunea care ne spune dacă restul documentului poate fi verificat efectiv — iar o cerință care nu poate fi verificată va fi subiect de dispute ulterioare, în loc să fie construită.
Niciunul dintre aceste aspecte nu impune furnizorului să publice ceva ce nu publică. Impune furnizorului să consemneze în scris ce construiește și ce poate afirma despre produs și să semneze respectivul document. Dacă un producător nu poate furniza un document de cerințe semnat, discuția privind matrițele, probele și comanda-pilot se va desfășura fără o definiție comună a produsului, iar aceasta este cea mai costisitoare modalitate de a desfășura dezvoltarea unor ochelari inteligenți.
Pentru succesiunea completă, consultă prezentarea generală a procesului de dezvoltare și detalierea porților de calitate. Modelul complet de colaborare OEM și ODM, inclusiv modul în care etapa cerințelor se raportează la forma comercială a colaborării, este descris în secțiunea dedicată procesului OEM și ODM.



