Cazul cel mai edificator privind consistența calității ochilor inteligenți nu este cel în care un lot a fost respins. Este cel în care un lot a fost conform, abaterea a fost reală, iar patru luni au trecut până când cineva a putut să o numească. Acest articol este acel caz, construit și nu raportat: nu este numit niciun client, nu este declarată nicio comandă, iar fiecare cifră din narațiune este o ipoteză aleasă pentru a susține o argumentare. Valoarea unui caz ipotetic într-o categorie precum aceasta constă în faptul că poate fi analizat în punctele în care cazurile reale sunt, de obicei, lăsate neprecizate.
Scenariul îl reprezintă pe un cumpărător de canal dintr-o piață europeană, care distribuie un singur model cu cameră în trei variante de culoare, cu un ciclu de recomandare de aproximativ patru luni. Primul ordin sosește fără incidente. La a patra recomandare, returnările cresc pentru o variantă de culoare și rămân constante pentru celelalte două.
Consistența calității ochilor inteligenți: scenariul și ipotezele care îl fundamentează
Ipotezele sunt prezentate mai întâi deoarece un caz ipotetic cu ipoteze neprecizate este doar o poveste, iar o poveste nu poate fi argumentată.
- Produsul este un model cu cameră din gama publicată, configurat în trei variante de culoare, cu aceeași capacitate a celulei, aceeași metodă de încărcare, aceeași durată de încărcare, aceeași utilizare nominală și aceeași opțiune de husă pentru toate cele trei.
- Canalul plasează patru comenzi pe an. Prima este de aproximativ trei sute de unități, a doua și a treia sunt similare, iar a patra este comanda în care apar returnările.
- Există o singură probă aprobată, realizată de proprii angajați ai furnizorului, care este semnată. De la primul ordin nu a fost păstrat niciun registru de inspecție.
- Returnările sunt înregistrate, deoarece partenerul de canal insistă asupra acestui lucru, dar sunt înregistrate pe categorii interne, nu conform descrierii proprii a clientului.
- Nimic din specificația publicată nu a fost greșit în niciun moment. Liniile de catalog pentru această familie de modele sunt identice pentru toate cele patru comenzi.
Ultima ipoteză este cea care susține întregul caz. Aceasta înseamnă că cazul nu poate fi rezolvat prin compararea fișelor de specificații, deoarece nu există nicio abatere a specificațiilor. Înseamnă că cumpărătorul trebuie să identifice diferența în ceva ce catalogul nu descrie.
Contextul comercial de care depinde cazul
Trei fapte comerciale despre scenariu sunt relevante pentru argumentare, iar niciunul nu se referă la produs.
Primul este că ciclul de recomandare al canalului este de patru luni, ceea ce stabilește timpul necesar pentru rezolvarea întregului caz. Un cumpărător cu un ciclu săptămânal de recomandare ar fi identificat abaterea în două cicluri de recomandare, nu în trei, deoarece comparația dintre o comandă bună și una slabă ar fi avut loc mai devreme. Patru luni nu sunt o durată neobișnuită în această categorie și reprezintă o caracteristică structurală a modelului de achiziție, nu un comportament al furnizorului: un canal care recomandă la intervale lungi este un canal în care abaterea este descoperită târziu, de fiecare dată, dacă nu este păstrată o referință inițială.
Al doilea este că unitățile afectate se aflau deja în canal. Cumpărătorul avea în stoc trei variante de culoare ale aceluiași model, astfel încât cele trei unități neafectate care au condus la răspuns se aflau în același depozit ca cele trei unități afectate. De aceea comparația la nivel de unitate a funcționat, dar nu ar fi putut funcționa la nivel de lot: cele două populații erau prezente fizic, proveneau din aceeași fereastră de producție și erau separate doar prin varianta de culoare.
Al treilea este că piața de destinație impune o cerință privind conținutul ambalajului. Denumirile variantelor de culoare, informațiile despre producător și detaliile operatorului economic tipărite pe cutie fac parte din aceeași revizie a materialului grafic ca înregistrarea, iar o abatere la oricare dintre acestea nu este o problemă estetică, ci una de acces pe piață. Cumpărătorul din acest scenariu nu separase cele două consecințe, motiv pentru care constatarea a fost tratată timp de patru luni drept o reclamație privind finisajul, nu drept o nerespectare a cerințelor de control al ambalajului.
Ce avea cumpărătorul în vigoare înainte de a patra recomandare
Cumpărătorul nu era un începător, iar comanda nu era una ocazională. Existau o probă aprobată, o comandă de achiziție scrisă care menționa modelul și variantele de culoare, o politică de păstrare a produselor finite, un acord de canal cu o rezervă pentru returnări inclusă în modelul de marjă și un furnizor care răspundea la întrebări în termen de o zi. Pe baza dovezilor disponibile la acel moment, programul părea sub control, iar motivul pentru care părea sub control este că fiecare element al său viza obiectivul greșit.
Comanda de achiziție preciza modelul și varianta de culoare. Nu preciza opțiunea de carcasă și nu conținea un număr de revizie a graficelor, deoarece numerele de revizie a graficelor nu fac în mod normal parte dintr-o comandă de achiziție în această categorie. Rezererva pentru returnări a fost stabilită la un procent pe care canalul îl preluase dintr-un program anterior, fără un numitor, și a fost evaluată trimestrial raportat la o valoare derivată din aceleași clasificări care s-au dovedit a fi greșite. Eșantionul aprobat a fost semnat, însă semnat față de o specificație, nu față de o configurație, astfel încât nu putea fi folosit pentru identificarea unei unități în depozit.
Niciuna dintre acestea nu constituie neglijență. Este starea obișnuită a unui program de achiziții în primul an, într-o categorie în care și documentația furnizorului se află în primul an. Ideea de a publica acest caz este că lacunele sunt vizibile în avans și că fiecare are un cost care poate fi estimat în avans.

Trei decizii care păreau fiecare administrative și care au întârziat fiecare constatarea
Trei decizii au transformat o investigație de o săptămână într-una de patru luni. Niciuna dintre ele nu ar fi rezistat unei întrebări într-o ședință de evaluare, deoarece fiecare era rezonabilă în sine.
Prima decizie a fost clasificarea returnărilor după categoriile interne, nu după formularea clientului. Sistemul de returnări al canalului avea patru categorii, iar returnările erau repartizate de persoana care le procesa. Pe baza datelor din prima lună, majoritatea reclamațiilor au fost direcționate către conectivitate, deoarece clientul descrisese o unitate care nu își păstra încărcătura drept „se deconectează mereu”. Investigația a început, așadar, cu comportamentul carcasei și performanța radio, care nu reprezentau problema. Schimbarea clasificării în funcție de formularea clientului a modificat categoria în prima lună și este cea mai ieftină schimbare din întregul caz.
A doua decizie a fost începerea investigației cu unitățile cele mai noi. Instinctul într-o investigație privind returnările este de a testa ceea ce a sosit cel mai recent, deoarece acesta este materialul care a generat reclamația. Problema este că unitățile cele mai noi sunt cele mai apropiate de orice schimbare, iar cele mai vechi unități din stoc sunt cele mai apropiate de eșantionul aprobat. Pornirea de la capătul greșit al stocului nu produce un răspuns greșit; produce absența unui răspuns, deoarece fiecare unitate testată provine din populația afectată.
A treia decizie a fost inexistența unui registru de inspecție de la prima comandă. Aceasta este decizia care le-a făcut pe celelalte două costisitoare. Fără un registru de la prima comandă, singura comparație disponibilă era între a patra comandă de repetare și un eșantion, ceea ce însemna că investigația nu avea nicio bază de referință și nicio modalitate de a delimita problema. Cumpărătorul nu putea stabili când s-a produs schimbarea, astfel încât fiecare unitate din depozit a devenit candidat și fiecare unitate din depozit trebuia examinată.
Costul acestor trei decizii nu a fost manopera de inspecție. Costul a fost faptul că cumpărătorul nu a putut răspunde niciodată la întrebarea adresată de furnizor în săptămâna a treia, adică: din ce fereastră de producție și din ce unități doriți să fie comparate cu unități din ce fereastră anterioară.
Solicitarea care nu a fost făcută niciodată
În acest caz există o a patra decizie, iar aceasta este pe deplin sub controlul cumpărătorului: decizia de a nu cere nimic de la furnizor.
Furnizorul din acest scenariu deținea un registru de producție. Trebuia să îl aibă. Unitățile trebuiau asamblate conform unei configurații, ambalajele trebuiau eliberate pe baza unei cote aprobate, iar produsele finite trebuiau depozitate în funcție de un identificator de lot. Registrul exista indiferent dacă cineva îl solicita sau nu. Cumpărătorul pur și simplu nu a cerut nimic, deoarece programul nu avea o etapă în care solicitarea reprezenta o activitate definită și deoarece în primele trei comenzi nu existase niciun motiv să o facă.
Costul acestei omisiuni merită prezentat într-un mod pe care un cumpărător îl poate folosi într-o întâlnire cu furnizorul. Două luni din întârziere pot fi atribuite celor trei decizii și două luni absenței unei solicitări. O solicitare a cotei grafice pentru a doua comandă, trimisă în prima lună a programului, ar fi produs un fișier care arăta două revizii, iar întrebarea din luna a cincea ar fi primit răspuns într-o oră. Diligența cumpărătorului nu a eșuat în etapa investigației; a eșuat în etapa comenzii și a eșuat fără spectacol, deoarece o eșec discret nu se face cunoscut prin niciun semn.
Aceasta este diferența dintre inspecția unui furnizor și documentarea unei relații cu acesta. Inspecția produce un rezultat la un moment dat. Documentarea produce o comparație, iar numai o comparație poate rezolva o dispută după patru luni.
Extragerea produselor finite din stoc, în loc de monitorizarea unei linii de producție
Investigația care a reușit în cele din urmă a făcut ceva ce cumpărătorii rareori fac, iar merită descrisă cu precizie, deoarece metoda este transferabilă, iar costul este redus.
Trei unități au fost extrase din stocul de produse finite al variantei de culoare afectate, nu de pe linia de producție și nu din rămășițile primului ordin. Alte trei unități au fost extrase din variantele de culoare neafectate din aceeași livrare. Toate cele șase au fost examinate la aceeași masă de lucru, conform aceluiași protocol scris, în aceeași zi. Protocolul fusese redactat înainte de examinare și preciza ce se compara, starea fiecărei unități înainte de comparație și numărul de unități.
Două dintre cele trei unități afectate au reprodus simptomul. Niciuna dintre cele trei unități neafectate nu l-a reprodus. Cumpărătorul a avut răspunsul într-o zi, după patru luni.
Motivul pentru care comparația la masa de lucru a funcționat și cel pentru care o vizită în fabrică nu ar fi funcționat este că vizita în fabrică ar fi arătat o linie care funcționează corect. Deviația nu se afla în operația de asamblare, ci într-un element care ajunsese la linie din exteriorul operației de asamblare. Extragerea produselor finite din stoc și examinarea lor conform unui protocol scris permite identificarea diferențelor dintre două populații. Monitorizarea unei linii permite identificarea diferențelor dintre un proces și propria sa descriere, iar o linie bine gestionată trece întotdeauna această comparație.
Există un al doilea motiv pentru care metoda la masa de lucru a depășit vizita în fabrică, iar acesta este comercial. O vizită în fabrică produce un raport despre un proces. O comparație la masa de lucru produce un set de unități, iar un set de unități poate fi asociat unei reclamații, unui credit sau unei decizii de refacere. Cumpărătorul avea nevoie de a doua variantă, iar faptul că prima era disponibilă și mai ușor de obținut explică de ce multe investigații se opresc cu un pas înainte de răspuns.
Realizarea comparației cu personalul propriu al cumpărătorului
Lucrul la masa de lucru din acest caz a fost realizat de personalul de calitate al cumpărătorului, nu de un laborator terț, iar acest lucru merită explicat, deoarece modifică costul metodei cu un ordin de mărime.
Comparația necesita: șase unități extrase din două populații, un protocol scris agreat în prealabil, o metodă de comparație pentru fiecare caracteristică și o înregistrare care leagă fiecare rezultat de identificatorul unei unități. Nu necesita echipamente de laborator și nici cooperarea furnizorului, dincolo de accesul la depozit. Unitățile fuseseră deja plătite. Protocolul avea patru paragrafe. Întreaga comparație a costat o persoană două zile, cea mai mare parte fiind petrecută la redactarea protocolului înainte de efectuarea comparației, nu în timpul acesteia.
Singura disciplină care a făcut rezultatul utilizabil a fost redactarea protocolului înainte de comparație. O comparație concepută după așezarea unităților pe masa de lucru reprezintă o căutare a unei diferențe, nu o testare a acesteia, iar înregistrarea va fi interpretată ca o opinie, nu ca o constatare. Redactat în prealabil, protocolul devine un document, iar un document poate fi prezentat furnizorului.

Ce a exclus comparația și la ce a indicat
Comparația a lămurit într-o singură după-amiază întrebarea privind specificațiile, iar rezultatul a valorat mai mult decât constatarea care a urmat.
A fost exclusă o explicație, deoarece cele trei unități afectate și cele trei neafectate erau identice la fiecare rând publicat: camera, capacitatea celulei, timpul de încărcare, nivelul rezoluției, durata de utilizare nominală, metoda de încărcare, opțiunea cu carcasă de încărcare și versiunea firmware-ului. A fost exclusă și schimbarea efectuată de fabrică între livrări, deoarece unitățile proveneau dintr-o singură livrare și dintr-o singură fereastră de producție.
Comparația a indicat singurul element pe care cele două populații nu îl aveau în comun, iar acesta nu se număra printre rândurile hardware. Varianta de culoare afectată fusese retipărită. Desenul ambalajului pentru acea variantă de culoare fusese revizuit între al doilea și al treilea ordin, iar revizia nu fusese păstrată.
Mecanismul este simplu și, în sine, complet suficient. Un fișier de tipărire revizuit, aprobat de o persoană, transmis unui furnizor de tipărire și nearchivat într-un loc la care cumpărătorul să aibă acces produce o aliniere ușor diferită pentru o variantă de culoare. Clientul observă alinierea. Clientul fotografiaază cutia. Unitatea este returnată ca deteriorată. Sistemul de gestionare a retururilor clasifică descrierea drept o problemă de finisaj sau ambalaj sau — în acest caz, eronat — drept o problemă de conectivitate, iar investigația părăsește clădirea.
Faptul că specificația nu a fost niciodată contestată reprezintă constatarea generalizabilă. Liniile publicate pentru familia de modele au descris cu exactitate și în permanență partea hardware, iar abaterea se afla integral într-o linie pentru care niciun cumpărător nu formulase un criteriu, deoarece presupusese că grafica ambalajului, la fel ca partea hardware, era specificată și controlată prin același proces de inginerie. Nu este așa. Grafică pentru ambalaje este aprobată de personalul comercial și este singurul artefact din lanț care este aprobat, eliberat și apoi uitat în mod sistematic.
Valoarea listei de elemente excluse
Lista de elemente excluse este partea cazului care se generalizează cel mai departe și, totodată, partea pe care cumpărătorii sunt cei mai reticenți să o furnizeze, deoarece enumerarea a ceea ce a fost eliminat pare mai degrabă un raport de progres decât o decizie.
Este exact invers. În această categorie, liniile publicate constituie cea mai ieftină comparație posibilă, deoarece sunt gratuite și se află deja la îndemână, iar valoarea lor nu constă în identificarea unui defect, ci în eliminarea unei populații. Odată ce capacitatea celulei, timpul de încărcare, durata de utilizare nominală, metoda de încărcare, varianta de carcasă, nivelul de rezoluție și versiunea firmware sunt excluse pentru o anumită variantă de culoare, populația candidată pentru o abatere la acea variantă se reduce la părțile lanțului pe care nicio linie publicată nu le descrie: ambalajele, accesoriile și operațiile propriu-zise de asamblare.
Această reducere este cea care a făcut concluzia din acest caz justificabilă, nu doar plauzibilă. Cumpărătorul nu afirma că partea hardware era în regulă; afirma că partea hardware fusese verificată față de fiecare linie publicată disponibilă și că corespundea acestora, iar diferența se afla într-o linie pe care nimeni nu o consemnase. Un furnizor poate contesta o afirmație de a doua categorie. O afirmație de primul tip poate fi doar verificată.
Pentru un cumpărător care compară doi furnizori, aceeași listă este un instrument de triaj. Liniile din catalog care acoperă toate cele douăzeci și opt de modele — capacitatea celulei, timpul de încărcare, durata de utilizare nominală — sunt cele care fac posibilă, în primul rând, o comparație echivalentă, iar liniile care acoperă doar câteva modele, precum greutatea unității publicată pentru un model sau marcajul de rezistență la pătrundere publicat pentru două, sunt cele în care este cel mai probabil ca afirmația furnizorului și așteptarea cumpărătorului să divergeze. Harta completă a acoperirii este prezentată mai jos.

Controalele care au închis cazul și cele două care lipseau la momentul comenzii
După constatare au fost adăugate trei controale, fiecare dintre ele fiind un document, nu o inspecție.
O probă de preproducție semnată și păstrată, atașată fiecărui fișier de șarjă. Etapa de aprobare exista deja; ce lipsea era păstrarea documentului. O probă aprobată și apoi eliminată este o probă care nu poate fi prezentată atunci când un client contesta o înregistrare, iar cumpărătorul din acest scenariu nu avea modalitatea de a-i arăta furnizorului ce revizie se afla în cutie.
Un criteriu de acceptare pentruregistrarea tiparului, bazat pe o metodă, nu pe o limită. Criteriul a fost formulat ca o comparație cu proba aprobată, la o distanță de vizualizare precizată și în condiții de iluminare precizate, deoarece o înregistrare „acceptabilă” fără metodă este o dispută în așteptare. Este aceeași rigoare aplicată liniilor hardware, care nu a fost aplicată liniei dedicate graficii.
O listă a componentelor și a graficii, cu aprobarea scrisă obligatorie înaintea oricărei înlocuiri. Aceasta a fost adăugată deoarece investigația căutase o regulă privind înlocuirile și constatase că nu exista o asemenea regulă. Nu a fost o nereușită a furnizorului; pur și simplu nu se ceruse niciodată, ceea ce reprezintă o lacună din partea cumpărătorului, nu una din partea furnizorului.
Merită să fie numite două controale care ar fi închis cazul mai rapid și care lipseau la momentul comenzii, deoarece sunt ieftine și universale. Primul este un registru de inspecție păstrat de la primul ordin, care ar fi transformat o investigație de patru luni într-una de patru săptămâni, delimitând problema în timp. Al doilea este un număr de revizie a graficii în comanda de achiziție, care ar fi făcut vizibilă retipărirea în istoricul comenzii, nu ascunsă în căsuța de e-mail a unui furnizor de tipărituri.
În urma constatării au fost aplicate două modificări de proces, care constituie partea cazului pe care un cumpărător o poate prelua efectiv. În următoarele trei luni, reclamațiile au fost clasificate după formularea însăși a clientului, ceea ce a modificat categoria în prima lună și ar fi modificat-o în acest caz încă din prima săptămână. În plus, fișierul de șarjă a fost restructurat astfel încât proba grafică, criteriile de acceptare și lista componentelor să fie păstrate împreună ca un singur obiect, nu ca trei obiecte aflate în trei locuri diferite, deoarece modul de eșec din acest caz a fost exact faptul că fiecare dintre cele trei exista și niciunul nu putea fi găsit.
Poziția comercială creată de constatare
O constatare merită efortul de a fi făcută numai dacă modifică o poziție comercială, iar în acest caz a modificat trei.
Prima a fost destinația stocului afectat. Unitățile din varianta de culoare afectată nu puteau fi vândute pe piața în cauză, deoarece ambalajul de carton purta o înregistrare pe care criteriile proprii de acceptare ale cumpărătorului nu o permiteau, iar unitățile afectate nu prezentau niciun defect electric. Astfel, acestea reprezentau o problemă de refacere, nu de casare, iar diferența dintre refacere și casare într-o variantă de culoare de trei sute de unități reprezintă un număr semnificativ în modelul de marjă al unui canal. Era, de asemenea, o problemă de acces la piață pentru orice unitate care ajunsese deja în rețeaua proprie a canalului, o problemă mai dificilă decât returnarea propriu-zisă.
A doua a fost discuția cu furnizorul. Cumpărătorul nu avea un defect pe care să îl invoce, deoarece hardware-ul era conform cu specificațiile. În schimb, avea o eroare de control cu un cost documentat, iar cererea adresată furnizorului a fost, corespunzător, limitată: proba de machetaj păstrată pentru revizia afectată, înregistrul aprobării acesteia și o declarație scrisă privind variantele de culoare afectate în fiecare fereastră de producție. Toate cele trei erau documente aflate în posesia furnizorului. Cererea a fost soluționată într-o zi și a clarificat problema într-o săptămână.
A treia a fost comanda. Numărul reviziei machetajului a fost introdus ca linie în comanda de achiziție, criteriul de acceptare privind înregistrarea a fost inclus în anexa specificațiilor, iar proba păstrată a devenit document de livrare. Următoarea re comandă a fost verificată față de proba anterioară înainte ca marfa să părăsească fabrica, un pas care nu costă nimic și care ar fi depistat deviația inițială la prima re comandă, nu la a patra.
Acesta este rezultatul transferabil al cazului: cele trei mecanisme de control care l-au închis au fost toate documente, iar cele două care l-ar fi închis mai devreme erau, de asemenea, documente. Nimic din soluție nu a necesitat o vizită în fabrică, un laborator sau un regim de inspecție.
Forma transferabilă a unei defecțiuni documentare și ce va face Cynrin în acest sens
Acest caz are forma celor mai multe defecțiuni de consistență din această categorie, iar acest lucru merită afirmat direct, deoarece redirecționează efortul cumpărătorului. Specificațiile acoperă hardware-ul, iar abaterea apare în ambalaj, accesorii și firmware — cele trei elemente din lanț care sunt specificate de persoane care nu redactează un plan de testare.
Acest model nu reprezintă o plângere împotriva fabricilor. Este o consecință a modului în care este distribuită munca. Hardware-ul este specificat de ingineri, iar ingineri pun lucrurile în scris. Machetajul, inserturile și accesoriile sunt specificate de personalul comercial care lucrează la un termen-limită, iar aprobarea lor este de obicei o semnătură pe o probă introdusă în sistemul furnizorului. Cumpărătorul care cunoaște acest lucru poate direcționa întrebările către locul potrivit: poate cere proba de machetaj păstrată, lista de accesorii inclusă în criteriile de acceptare și înregistrul construirii firmware-ului. Aceste trei cereri necesită o după-amiază și acoperă partea lanțului în care se află efectiv abaterea.
Vom păstra mostre de producție, vom conveni asupra criteriilor de acceptare și a metodelor înaintea rulării de producție, vom păstra o probă de machetaj semnată în dosarul rulării și vom anunța cumpărătorul în scris atunci când se modifică o componentă sau o versiune a machetajului. Nu vom publica o rată de defecte, o cifră de consistență sau o listă de furnizori de componente, deoarece niciuna dintre acestea nu apare în materialele noastre sursă, iar un număr fără numitor și fără o metodă de inspecție este o cifră de marketing, nu o măsurătoare. Vom indica, de asemenea, ce rânduri publicate poate verifica cumpărătorul singur și care trebuie să provină din dosarul propriu al furnizorului, deoarece limita dintre aceste două categorii este locul în care due diligence-ul cumpărătorului se oprește, de regulă, prematur.
Materialele conexe din această secțiune se găsesc în secțiunea privind consistența calității, iar același raționament aplicat unei înlocuiri de componente, nu unei abateri de machetaj, se găsește în exemplul de aplicare. Întrebările care ar fi scurtat această investigație se găsesc în ghidul cu întrebări de adresat înainte de comandă, iar aceleași cinci puncte de abatere prezentate comparativ se găsesc în tabelul comparativ.
Acțiunea de întreprins acum. Trimiteți-ne modelele, variantele de culoare, opțiunile de carcasă și ferestrele de producție cu care lucrați, iar noi vă vom spune care dintre cele trei puncte de abatere — hardware, ambalaj sau firmware — rămâne neprotejat în configurația dumneavoastră și ce document îl închide. Un cumpărător care poate identifica lipsa înainte de re comandă are o problemă de achiziții; un cumpărător care o descoperă ulterior are o problemă de returnări.
Lecturi conexe
- O înlocuire găsită șase luni mai târziu — exemplu practic privind consistența calității ochilor inteligenți
- Cele șapte întrebări care scurtează această investigație — ce trebuie să întrebați înainte de comandă
- Cele cinci puncte de abatere, pentru comparație — tabel comparativ privind consistența calității ochilor inteligenți



