Piesele de schimb reprezintă componenta unui acord de service post-vânzare care este cea mai ieftină de redactat și cea mai scumpă de omis. O fabrică care nu a fost niciodată întrebată dacă poate furniza o piesă la unsprezece luni după expedierea produsului nu va avea un preț, un termen de livrare sau un proces de producție pentru aceasta — iar un cumpărător care descoperă acest lucru în timpul primei sale crize de garanție a pierdut deja dezbaterea. Angajamentele privind piesele de schimb pentru service-ul post-vânzare trebuie stabilite în timp ce produsul este încă proiectat în cadrul unui program, adică mai devreme decât majoritatea cumpărătorilor doresc să se gândească la acest aspect.
Lista de mai jos este cea pe care am prezenta-o unui cumpărător înainte de prima comandă. Este deliberat o listă, nu o politică, deoarece rezultatul util al acestei conversații este un set de piese denumite, cu termeni precizați, nu un document care descrie o intenție.
Motivul pentru care lista este mai lungă decât se așteaptă majoritatea cumpărătorilor este că o cerere de piese de schimb nu este o singură întrebare. Este o cerere de producere a ceva ce nu a mai fost produs niciodată, la un volum pe care nimeni nu l-a estimat, într-o dată care a trecut deja. Fiecare dintre aceste trei probleme are propria soluție, iar un angajament privind piesele care rezolvă doar prima dintre ele eșuează la celelalte două exact în momentul în care se apleagă de el.
Piese de schimb pentru service-ul post-vânzare: lista care trebuie agreată înainte de prima comandă
Denumirile pieselor, la nivel de cod de piesă. Nu funcții. de încărcare, un cablu de încărcare, o celulă de baterie, o balama, un perete pentru braț, un cârlig pentru ureche, un capac pentru port, o tavă, un card de pornire rapidă. Fiecare cu o referință de piesă sau o referință de desen tehnic în baza căreia cineva poate comanda. O listă exprimată prin funcții nu poate fi transformată într-o comandă.
Perioada de furnizare. Pentru cât timp furnizorul se angajează să accepte comenzi pentru fiecare piesă. O perioadă măsurată de la ultima expediere, nu de la o dată calendaristică, este forma mai utilă, deoarece este legată de ceva ce cumpărătorul poate observa.
Baza prețului. Dacă prețul este fix, indexat sau stabilit printr-o formulă și la ce se indexează. O bază de preț „la prețurile curente” nu este o bază.
Cantitatea minimă. Pentru piesele fabricate la comandă, aceasta este adesea mai mare decât seria obișnuită de producție a fabricii, motiv pentru care trebuie agreată în avans, nu descoperită ulterior.
Termenul de livrare. Precizat separat pentru piesele din stoc și pentru cele fabricate la comandă, deoarece în această categorie diferența dintre ele este de ordinul mărimii.
Dependența. Care piese sunt controlate de fabrică și care depind de un furnizor extern de componente. Aceasta este cea mai utilă linie din listă, deoarece îi spune cumpărătorului care dintre angajamente pot fi considerate sigure și care sunt condiționate.
Avisul de încetare a suportului. Cu cât timp înainte va avertiza furnizorul că o piesă nu mai este disponibilă. Fără o perioadă de avertizare, lista de piese este valabilă doar până la următoarea revizuire a designului.
Regula de înlocuire. Ce se întâmplă când o piesă este modificată. O înlocuire care nu este înregistrată pentru denumirea modelului anulează în mod tacit fișierul tehnic al cumpărătorului.
Situația matrițelor. Pentru orice piesă injectată, cine deține matrița, unde se află și dacă poate fi transferată altui furnizor.
Condițiile de plată și de proprietate. Incoterms, condiții de plată și cine preia dreptul de proprietate. Acestea trebuie să figureze în același anex, deoarece o comandă de piese agreată din punct de vedere comercial, dar nu și operațional, este exact piesa pe care nimeni nu o poate urgenta.
Încă două elemente merită adăugate pentru programele livrate în mai multe piețe. Cine deține stocul — acesta se află la fabrică, la un distribuitor regional sau la brand — influențează atât termenul de livrare, cât și situația vamală. Și dacă comenzile de piese de schimb respectă aceiași Incoterms ca comenzile de producție, aspect presupus în mod obișnuit și verificat rareori, care stabilește cine plătește transportul pentru exact piesa pe care toată lumea are grabă să o primească.

Ce piese merită păstrate în stoc și care se comandă separat
Nu fiecare piesă merită același tratament, iar tratarea lor identică este modul în care un program de piese de schimb devine inacceptabil din punct de vedere financiar.
Piesele care merită păstrate în stoc sunt cele care se defectează frecvent, sunt ieftine și sunt suficient de distincte fizic încât să poată fi înlocuite fără evaluare de către un specialist. Consumabilele și piesele de uzură se încadrează aici — cablu, vârfuri pentru urechi, perete pentru braț și, în configurațiile care le includ, _CASE-ul de încărcare. Testul este dacă clientul poate identifica defectul fără o etapă de diagnosticare. Dacă poate, piesa va fi cerută și ar trebui să fie disponibilă; dacă nu, păstrarea ei în stoc presupune cheltuieli inutile.
Piesele fabricate la comandă sunt cele structurale sau cele care se defectează rar, dar costisitor — ansambluri de balama, ansambluri de porturi, ansambluri principale și orice componentă lipită. Acestea necesită un preț, un termen de livrare și o cantitate minimă și nu ar trebui să fie stocate până când datele din teren nu arată care piese se defectează efectiv.
Piesele care nu ar trebui să apară deloc în listă sunt cele a căror înlocuire modifică produsul. O celulă de înlocuire cu alte caracteristici, un modul radio diferit sau un ansamblu de lentile revizuit nu sunt piese de schimb; sunt configurații noi. Acestea aparțin unui proces de control al modificărilor, nu unei liste de piese de schimb, iar motivul este că o piesă de schimb care nu este identică cu cea originală creează discret o a doua versiune a produsului în teren.
Costul unei asemenea erori este ușor de subestimat. Un distribuitor care deține un ansamblu principal „de schimb” cu un comportament ușor diferit de cel original va genera returnări care nu pot fi diagnosticate, deoarece fiecare unitate din teren are acum două comportamente posibile, iar doar unul dintre ele este documentat. Simptomul se manifestă ca o defecțiune intermitentă, investigația este costisitoare, iar cauza finală este identificată drept o înlocuire înregistrată undeva și comunicată nicăieri. Este o eșec a controlului modificărilor deghizat în problemă de calitate, motiv pentru care regula privind înlocuirile trebuie să aparțină programului de piese, nu unui proces separat pe care nimeni nu îl deschide.
Ordinea este importantă. Un prim program nu are date din teren, așadar lista onestă este scurtă: consumabilele, plus o poziție documentată privind piesele structurale. Lista ar trebui apoi extinsă după ce există date din teren pentru cel puțin două trimestre, iar extinderea ar trebui să se bazeze pe dovezi, nu pe volumul solicitărilor primite întâmplător de biroul de suport, care reprezintă o altă valoare.
Există o a treia categorie, situată între cele două de mai sus, pe care multe programe o tratează greșit. Piesele care pot fi înlocuite fără evaluare tehnică — un vârf de ureche, un tampon, un cablu — nu sunt, de fapt, piese de schimb; sunt consumabile și ar trebui gestionate ca inventar în propriul depozit al cumpărătorului, nu comandate de la fabrică la prețuri de piese de schimb. Confundarea celor două determină existența unui distribuitor cu câteva luni de stoc de cabluri cumpărate la preț de piesă de schimb și cu un termen de livrare asociat, în timp ce același cablu ar fi putut fi cumpărat ca articol standard într-o săptămână. Testul este reprezentat de întrebarea „clientul trebuie să facă o evaluare tehnică pentru a-l monta?”, iar acesta plasează articolele ieftine și interschimbabile de partea cumpărătorului.
Perioada, baza de calcul a prețului și cantitatea minimă
Acești trei termeni poartă cea mai mare parte a sarcinii comerciale și sunt zonele în care un răspuns vag produce cele mai mari prejudicii.
Perioada. Sunt comune trei forme, dintre care doar una este utilă. O perioadă calendaristică fixă este ușor de enunțat, dar nu spune cumpărătorului nimic despre faptul că piesa va mai exista. O perioadă măsurată de la ultima livrare are semnificație operațională și este forma pe care am recomanda-o. O perioadă măsurată de la notificarea de încetare a producției este autoîndeplinitoare și este folosită ocazional pentru ca o clauză de retragere de pe piață să pară mai generoasă.
Indiferent de forma aleasă, perioada ar trebui exprimată pentru fiecare piesă, nu pentru întregul program. O fabrică poate păstra, de regulă, un cablu pe termen nelimitat și o balama timp de doi ani, iar o singură perioadă stabilită la nivelul programului fie promite prea mult pentru componentele structurale, fie prea puțin pentru consumabile. Împărțirea perioadelor este unul dintre puținele cazuri în care un angajament mai lung pentru piesele ieftine costă furnizorul aproape nimic și oferă cumpărătorului o poziție cu adevărat fiabilă.
Baza de calcul a prețului. Formele practice sunt un preț de listă fix, menținut pe toată perioada, o formulă legată de un indice publicat sau un preț convenit pentru fiecare comandă. Un preț de listă fix este cel mai ușor de administrat. O formulă este mai echitabilă atunci când prețurile componentelor se modifică. Un preț stabilit pentru fiecare comandă nu reprezintă deloc un angajament și ar trebui descris ca o ofertă, nu ca o condiție privind piesele de schimb.
Cantitatea minimă. Pentru piesele structurale fabricate la comandă, cantitatea minimă a fabricii este adesea un lot mic, mai mare decât dorește să dețină un distribuitor și mai mică decât dorește să producă fabrica. Negocierea este realmente dificilă, iar condițiile asupra cărora merită insistat sunt prețul la cantitatea inferioară și termenul de livrare la cantitatea superioară. În cazul pieselor care depind de matriță, dreptul de proprietate asupra matriței este adesea pârghia care permite reducerea cantității minime.
Logica comercială din partea cumpărătorului merită păstrată în vedere: o cantitate minimă prea mare transformă un acord privind piesele de rezervă în stoc mort, iar stocul mort scris ulterior la cheltuieli costă mai mult decât ar costa vreodată un preț unitar mai mare. Cumpărătorii care negociază ferm prețul, dar deloc cantitatea minimă, plătesc adesea pentru ambele.
O disciplină utilă pentru cumpărători este să solicite ca lista de piese să precizeze, pentru fiecare poziție, dacă prețul este fixat sau estimat, dacă există stoc, care este cantitatea minimă și care este termenul de livrare. O listă în care fiecare poziție spune același lucru este, de obicei, o listă care nu a fost completată.
Aceeași disciplină se aplică și direcției inverse. Atunci când cumpărătorul se așteaptă la returnarea pieselor nevândute la sfârșitul unui program, aceasta trebuie negociată ca o clauză comercială — cine plătește transportul, în ce stare trebuie să fie stocul și dacă grafica pentru ambalaje este returnată împreună cu acesta — deoarece este o clauză considerată existentă, dar care aproape niciodată nu este. Returnările la sfârșitul programului sunt discutate în suportul pe ciclul de viață, iar în majoritatea programelor răspunsul este că stocul este scris la cheltuieli, o costare care aparține bugetului programului, nu unei surprize de la final.

Piese controlate de fabrică versus piese de la terți
Distincția care contează cel mai mult și pe care majoritatea furnizorilor o vor face dacă sunt întrebați direct, nu în mod evaziv.
O piesă controlată de fabrică este o piesă pe care fabrică o poate produce folosind procesul, sculele sau stocul propriu: o tavă, un card imprimat, un cârlig pentru ureche produs cu o unealtă existentă, o balama asamblată din piese aflate în posesia fabricii. Un angajament privind aceste piese reprezintă o declarație de intenție plus capacitate și, de regulă, poate fi considerat de încredere pentru o perioadă precizată.
O piesă dependentă de terți este o piesă a cărei disponibilitate depinde de un furnizor din afara fabricii: o anumită celulă, un anumit conector, un modul de afișaj sau senzor. Un angajament privind aceste piese reprezintă o declarație despre activitatea altcuiva și ar trebui prezentat ca o condiție, nu ca o clauză fermă.
Consecința practică este că un cumpărător care tratează o listă mixtă ca fiind uniform de încredere va descoperi mai întâi elementele condiționate, de obicei în cel mai neprietnic moment, și va ajunge firesc la concluzia că întreaga listă nu era de încredere. Împărțirea listei în două coloane — piese controlate de fabrică și piese de la terți — presupune doar încă o coloană de efort și transformă o dispută viitoare într-o condiție așteptată.
Există o a treia categorie, adesea uitată: piese care depind de sculele sau grafica proprie a cumpărătorului. Un carton personalizat, un insert imprimat cu sigla cumpărătorului, un card de pornire rapidă cu marca dumneavoastră. Acestea sunt, de obicei, păstrate de fabrică, dar nu sunt propriu-zis piese de fabrică, iar disponibilitatea lor depinde de fișierele grafice ale cumpărătorului. Atunci când cumpărătorul păstrează grafica la un furnizor anterior, aceasta reprezintă un risc de ciclu de viață în sine.
Forma contractuală pentru pozițiile de la terți este elementul care trebuie bine stabilit, deoarece un furnizor care nu se angajează ferm pentru o piesă se va angaja, de regulă, pentru un proces din jurul acesteia. O obligație scrisă de a notifica cumpărătorul în cazul schimbării furnizorului unei componente, împreună cu o perioadă definită în care piesa veche poate fi încă comandată la prețul vechi, oferă cumpărătorului cea mai mare parte a beneficiilor unui angajament ferm — suficiente pentru a planifica epuizarea stocului — fără a cere nimănui promisiuni despre o companie pe care nu o controlează. Aceasta este poziția pe care o recomandăm pentru fiecare poziție condiționată de pe listă.

Criterii pentru evaluarea unui angajament privind piesele de rezervă
Cinci criterii, aplicate oricărui răspuns al furnizorilor, inclusiv al nostru.
Precizează piesele la nivel de referință? Dacă răspunsul este exprimat prin funcții, piesa nu poate fi comandată și nu reprezintă un angajament.
Separează piesele controlate de fabrică de cele de la terți? Absența acestei separări este ea însăși informație: fie furnizorul nu și-a analizat propriile dependențe, fie nu dorește ca cumpărătorul să le vadă.
Precizează o perioadă, o bază de calcul a prețului și o cantitate minimă pentru fiecare poziție? O singură valoare care acoperă întreaga listă nu este utilizabilă.
Include o perioadă de notificare înainte de încetarea suportului? Fără aceasta, lista expiră la următoarea revizuire de design, care, în această categorie, apare de obicei mai devreme decât durata comercială a produsului.
Precizează ce se întâmplă în cazul înlocuirii? O regulă scrisă pentru înregistrarea unei modificări asociate codului modelului, nu tăcerea.
Două semne de alarmă care merită menționate. Un angajament exprimat ca „subiect de disponibilitatea componentelor”, care nu este un angajament, deoarece fiecare furnizor are componente disponibile până la lansarea comenzii. Și o listă de piese de schimb emisă numai la cerere de către distribuitor, nu ca parte a acordului, ceea ce înseamnă că a fost întocmită pentru un singur cumpărător, nu pentru produs, și nu va rezista unei schimbări de distribuitor.
Al treilea semn de alarmă, mai discret, este o listă de piese care se încheie odată cu expirarea perioadei de garanție. Nu este greșit — furnizorul nu are nicio obligație după această perioadă —, dar reprezintă un indiciu despre modul în care furnizorul percepe durata de viață a produsului, iar un cumpărător care se așteaptă ca unitatea să rămână în teren timp de cinci ani ar trebui să rețină acest lucru. De regulă, același furnizor va prelungi gratuit perioada pentru o piesă depozitată, deoarece costul depozitării unui cablu este mult mai mic decât costul pierderii unui client de către un distribuitor din cauza unei singure piese.
Poziția noastră publicată și ceea ce vom preciza pentru un program
O poziție privind piesele de schimb este mai ușor de elaborat pornind de la ceea ce este clar, așadar iată ce este clar și ce nu este.
Programul nostru de piese de schimb nu este publicat. Lista noastră de piese nu este publicată. Prețurile noastre pentru piesele de schimb nu sunt publicate. Termenele noastre de livrare pentru piesele de schimb nu sunt publicate. Durata garanției noastre nu este publicată. Fiecare dintre acestea reflectă informații pe care nu le avem, nu o decizie de a le ține în secret, iar un preț tipărit pe un site web devine un angajament față de care clientul ne poate solicita conformitatea peste trei ani.
Lacunele din specificații restrâng și răspunsul privind piesele de schimb. Pentru un model din catalog, MT6, este publicată o greutate de 158 g, iar pentru celelalte este indicat „Nu este publicat”. Nu există un model de senzor publicat, un câmp de vizibilitate publicat, o specificație video publicată sau o specificație a microfonului publicată. Nu apar în catalog numere de rapoarte pentru testele de rezistență la pătrundere. Nu apare nicio referință la CE, FCC sau RoHS în textul catalogului și nu există un rând de certificare pentru fiecare model, referințele certificatelor nefiind încă confirmate, iar modelele pentru copii nu au nicio intrare reglementară în poziția noastră publicată. Nici denumirile nu sunt stabilite: o intrare este trecută ca „L2 Utral”, iar catalogul precizează că aceasta este o redare tipografică a lui „Ultra”; o altă intrare apare ca „Utral Pro Max” și nu are nicio semnificație publicată, iar intrarea pentru senzorul foto-sensibil și cea pentru conducerea osoasă nu poartă nicio denumire. O listă de piese elaborată pe baza unei denumiri instabile de model este o listă pentru care nimeni nu poate comanda, motiv pentru care întrebarea privind denumirea vine prima.
Încă două rânduri sunt marcate „Nu este publicat”: modelele care folosesc anumite programe software și locul în care sunt păstrate datele. Pentru un cumpărător de piese de schimb, aceasta nu este o detaliu IT. Un ansamblu principal de schimb care sosește fără o poziție definită a firmware-ului nu este deloc o piesă de schimb — este o sarcină de integrare purtând un număr de piesă.
Ceea ce vom face pentru o configurație identificată este să întocmim un program scris de piese cu câmpurile recomandate în acest articol: referința piesei, perioada de furnizare măsurată de la ultima livrare, baza de calcul a prețului, cantitatea minimă, termenul de livrare, control de fabrică sau furnizor terț, perioada de notificare pentru încetarea suportului și regula de înlocuire. Vom marca liniile pentru care ne putem angaja pentru o perioadă indicată și liniile care depind de un furnizor de componente extern fabricii și vă vom preciza care dintre cele două situații produce mai multe unități pentru o anumită configurație.
Trimiteți-ne modelul, configurația, durata de viață estimată și profilul volumului, iar noi vom întocmi acel program ca document, nu ca descriere.
Un lucru pe care vi-l vom cere la rândul nostru, deoarece influențează în mod semnificativ ce poate cuprinde programul: durata estimată a programului și intenția mărcii de a continua după prima configurație. Un program elaborat pentru un program de douăsprezece luni și unul elaborat pentru un program de cinci ani diferă în aproape toate câmpurile, iar această diferență reprezintă un element legitim de intrare, nu o tactică de negociere.
Lecturi conexe
- La ce se folosesc piesele — opțiunile de reparație
- Ce se întâmplă când o piesă nu este disponibilă — suportul pe durata ciclului de viață
- Cine primește unitatea returnată — returnările și RMA
Trimiteți modelul, configurația, durata de viață estimată și profilul volumului, iar noi vom întocmi un program de piese de schimb.



