Există o versiune a discuției dintre fabrică și intermediar care tratează stratul intermediar ca pe o diluare care trebuie evitată. Această versiune este greșită suficient de des pentru a deveni costisitoare, iar eroarea constă în faptul că prezintă greșit ce reprezintă stratul intermediar. O companie de comerț din această categorie nu este un revânzător care pretinde că produce. Este o afacere de servicii care deține un anumit set de dificultăți și vinde eliminarea lor. Unele dintre aceste dificultăți sunt pe care ați prefera să le elimineți prin intermediul altcuiva, iar altele nu le-ați băgat în seamă până când prima dumneavoastră livrare a întârziat din-un motiv care nu apărea în niciun document.
Înțelegerea corectă a stratului intermediar este o abilitate comercială, deoarece determină ce puteți cere, ce trebuie să acceptați și unde se află răspunderea atunci când ceva nu merge cum trebuie. De asemenea, determină și negocierea: un cumpărător care înțelege greșit modelul negociază aspectele greșite, apoi se simte trădat de un furnizor care făcea exact ceea ce convenise.
Descrierea sinceră este următoarea. Un intermediar în lanțul de aprovizionare pentru ochelari inteligenți îndeplinește o succesiune de funcții, dintre care unele le execută el însuși, iar pe altele le coordonează pentru a fi realizate de altcineva. Valoarea sa este reală acolo unde elimină o dificultate pe care cumpărătorul chiar nu o poate elimina. Costul său este real acolo unde eliminarea unei dificultăți este confundată cu pierderea controlului cumpărătorului asupra acesteia.
Un precizare terminologică înainte de a intra în fondul problemei. În throughout acest articol, „fabrică” desemnează partea care construiește produsele, iar „companie de comerț” desemnează partea care încheie contractul cu dumneavoastră, fără să le construiască. O companie poate îndeplini ambele roluri sau poate subcontracta o parte din propria linie de producție, iar eticheta descrie relația comercială, nu forma juridică a organizației. Cumpărătorii care tratează eticheta ca pe un verdict sunt cei care ajung suprinsiți.
Trei situații generează majoritatea relațiilor cu intermediarii din această categorie, iar fiecare are nevoi diferite. Un brand aflat la prima lansare, care introduce un singur model pe două piețe, caută căutarea producătorului, cunoștințele de reglementare și gestionarea unei afaceri mai mari decât comanda respectivă. Un distribuitor care achiziționează un model dovedit în cantități mici dorește consolidarea comenzii, gestionarea documentației și asumarea riscului de stoc. O companie care are deja o relație cu o fabrică, dar a atins un plafon de capacitate, dorește să folosească intermediarul doar pentru etapa care îi lipsește. Stratul intermediar este o soluție rezonabilă în toate cele trei situații, dar este o soluție diferită în fiecare, iar un cumpărător care nu a decis în ce situație se află va negocia un pachet care nu se potrivește cu niciuna dintre ele.
Fabrică versus companie de comerț: pentru ce este plătit de fapt stratul intermediar
Cinci funcții generează, în esență, întreaga marjă din oferta intermediarului. Merită să fie numite separat, deoarece fiecare poate fi achiziționată separat și fiecare are un mod de eșec pe care cumpărătorul ar trebui să îl poată identifica înainte de a semna orice.
Găsirea unității de producție. Identificarea unui producător, evaluarea lui, negocierea cu acesta și menținerea relației. Cumpărătorul plătește pentru căutare și pentru relația permanentă care face ca a doua comandă să fie mai ieftină de plasat decât prima. Aceasta este funcția cea mai probabil să aibă o valoare reală pentru un cumpărător de brand aflat la început, care nu a auditat niciodată o fabrică din această categorie și nu are niciun fel de mijloc de a afla dacă unitatea de producție prezentată este cea care va construi efectiv produsele.
Absorbirea comenzii mici. Preluarea riscului comercial al unei comenzi situate sub cantitatea minimă a fabricii, astfel încât aceasta să vadă o rundă de producție rentabilă. Aceasta este funcția care permite unui distribuitor să achiziționeze cincizeci de bucăți dintr-un model, în loc de cinci mii, și este motivul pentru care prețul unitar din oferta intermediarului este mai mare decât cel oferit de fabrică.
Gestionarea documentației. Declarațiile vamale, documentele de transport, rezervarea transportului și administrarea comercială aferentă deplasării transfrontaliere a mărfurilor. Mulți cumpărători subestimează acest lucru deoarece prima livrare este gestionată ca un caz exceptional de un agent de transport, iar nimeni nu își dă seama că reprezintă o obligație recurentă.
Gestionarea lucrărilor de reglementare. Navigarea documentației necesare pentru vânzarea unui produs pe o anumită piață și menținerea relațiilor cu organismele de testare și certificare care o întocmesc. Aceasta constituie o mare parte a propunerii de valoare într-o categorie reglementată.
Gestionarea serviciilor post-vânzare. Primirea unei reclamații de la un client dintr-o piață în care fabrica nu a fost niciodată, decizia dacă este vorba despre un defect și fie acordarea unui credit, fie trimiterea înapoi a produsului pentru o decizie. Fabrica ar trebui să facă acest lucru, dar într-o limbă și un fus orar diferite și cu un cost de transport care o face neeconomică la volum mici. Aceasta este funcția care justifică cel mai des marja unui distribuitor.
Iată ce plătește cumpărătorul și nu apare pe listă: pierderea unui singur punct de responsabilitate. Când contractul este încheiat cu o parte care nu produce, o defecțiune trebuie să parcurgă un traseu — de la client la intermediar, apoi la fabrică și înapoi, însoțită de o decizie. Fiecare predare costă zile, iar aceste zile nu sunt vizibile în preț.

Cum câștigă un intermediar de tip fabrică versus companie comercială marja sa
Deoarece marja trebuie să provină de undeva, înțelegerea originii sale arată care părți ale ofertei sunt structurale și care sunt negociabile. Există patru surse comune, iar acestea se comportă diferit.
Comisionul aplicat prețului unitar. Intermediarul cumpără la prețul fabricii și vinde la un preț mărit. Aceasta este cea mai ușor de identificat, deoarece apare ca diferență între oferta fabricii și cea a intermediarului. Este și cea mai puțin interesantă, deoarece nu vă spune nimic despre ce face efectiv intermediarul pentru banii plătiți.
Onorariul pentru căutare și relația comercială continuă. De obicei este inclus în preț, nu este detaliat separat. Acesta plătește identificarea, evaluarea și menținerea fabricii care produce unitățile tale și, de regulă, merită să fie plătit pentru un prim program de producție.
Taxă fixă pentru fiecare comandă, pentru activitățile administrative. Achiziții, inspecție, documentație și gestionarea transportului, cotate pe livrare sau pe comandă. Aceasta este partea cea mai greu de comparat între furnizori, deoarece unul o include în prețul unitar, iar altul o detaliază separat.
Marjă inclusă în transport și taxe vamale. Frecventă în această categorie și motivul pentru care compararea a două prețuri livrate la destinație poate induce în eroare. Aceeași valoare declarată poate genera rezultate fiscale diferite, în funcție de modul în care tranzacția este structurată și de partea care este importatorul înregistrat. Cere costul total pe loc, defalcat în mărfuri, transport, taxe vamale și manipulare, și întreabă care dintre acestea este o taxă fixă și care se calculează proporțional cu valoarea.
Nu reprezintă o sursă de marjă tot ce reduce riscul pe care îl porți. Un furnizor care îți spune că prețul unitar este scăzut deoarece marja se află în inginerie și care îți permite apoi să vezi în detaliu domeniul ingineriei face o ofertă diferită de cea a unui furnizor care îți spune că prețul este scăzut și nu îți arată nimic.
Aspectul structural important pentru negociere: funcțiile pe care un intermediar le îndeplinește pentru tine îi costă mai puțin la scară largă decât ți-ar costa să le îndeplinești separat, iar exact aici marja sa este justificabilă. Funcțiile pe care le îndeplinește slab sunt cele în care nu are pârghii și nici expertiză — domeniul ingineriei, deciziile privind uneltele, decizia tehnică privind o problemă de proiectare. Dacă o negociere privește unul dintre aceste aspecte, intermediarul negociază în numele unei părți care nu a fost prezentă la discuții.

Nivelul intermediar de tip fabrică versus companie comercială, etapă cu etapă
Parcurge o comandă prin cele șase etape de mai jos și structura nivelului intermediar devine concretă. Observă câte organizații distincte pot fi implicate la fiecare etapă și câte puține dintre ele sunt menționate în contractul tău.
Etapa întâi — specificațiile. Cumpărătorul descrie cerința. Intermediarul o interpretează, o corespunde unui model din gama unui furnizor și întocmește o ofertă. Interpretarea este locul în care se adaugă valoare și, totodată, se introduc erori: o cerință redactată pentru a descrie produsul tău în piața ta poate ajunge la fabrică cu un sens ușor diferit. Cere să vezi cerința așa cum a fost trimisă, în formularea intermediarului.
Etapa a doua — fabrica. Intermediarul selectează sau confirmă fabrica, negociază condițiile comerciale și plasează comanda. Cumpărătorul află numele fabricii, de obicei târziu și, de regulă, ca informație, nu ca drept. Faptul că fabrica este dezvăluită la această etapă sau la etapa auditului este un punct negociabil și ar trebui negociat, nu presupus.
Etapa a treia — producția și inspecția. Are loc producția. Inspecția poate fi efectuată de fabrică, de intermediar sau de o companie independentă de inspecție numită de intermediar. Aici se aplică efectiv standardul de acceptare și, prin urmare, specificația a ceea ce înseamnă „acceptabil” trebuie redactată înainte de începerea producției, nu după respingerea unei livrări.
Etapa a patra — livrare și vămui. Documente, rezervarea transportului, importator de înregistrare, taxe vamale. De obicei, cea mai puțin vizibilă etapă, până când ceva nu merge bine, dar și locul în care o mică neconcordanță între documentație și marfa fizică se transformă într-o săptămână de întârziere.
Etapa a cincea — conformitate. Obținerea și strângerea documentelor necesare pentru piețele dumneavoastră. Dacă intermediarul a mai făcut acest lucru pentru pieța dumneavoastră, atât costul, cât și riscul sunt mai mici. Dacă nu, domeniul conformității devine o activitate de documentare, iar termenul se prelungește în consecință.
Etapa a șasea — servicii post-vânzare. Reclamația este primită, clasificată, iar produsul este creditat sau returnat și — dacă este returnat — examinat în cele din urmă de cineva care îl poate diagnostica. Timpul scurs pe această traseu este, de obicei, cel mai vizibil pentru consumatori indicator din întreaga relație și cel care este cel mai rar consemnat în scris.

Când adaugă valoare un intermediar reprezentând o fabrică sau o companie de comerț și când nu
Aceasta este partea relației în care răspunsul sincer este incomod în ambele sensuri.
Adaugă valoare reală atunci când cumpărătorul este mic și nou. Dacă lansați un singur model pe două piețe și nu ați plasat niciodată o comandă de producție în această categorie, funcția de căutare a intermediarului, relațiile sale de reglementare și acordurile sale de transport existente valorează o sumă reală de bani. Alternativa este să petreceți trei luni din timpul dumneavoastră învățând ce ar fi putut fi, în schimb, o simplă telefonare.
Adaugă valoare reală atunci când comanda este mică. Sub minimul practic al unei fabrici, capacitatea intermediarului de a consolida comenzi și disponibilitatea sa de a prelua riscul fac posibilă existența comenzii.
Adaugă valoare reală atunci când piața este nefamiliară. Practica vamală locală, normele locale de etichetare, regulile locale de distribuire și o relație de colaborare funcțională cu un organism local de certificare nu sunt cunoștințe transferabile, iar achiziționarea lor este ieftină, pe când învățarea prin este costisitoare.
Nu adaugă valoare acolo unde doar transmite. O cerere de modificare care ajunge la fabrică după patru zile pentru că trece printr-un manager de proiect este o versiune mai slabă a trimiterii directe. O decizie privind destinația produsului care ia o săptămână din același motiv este la fel de slabă.
Nu adaugă valoare acolo unde vă substituie într-o decizie pe care trebuie să o luați. Specificația produsului, strategia pentru instrumente, ingineria costurilor țintă și poziționarea pe piață vă aparțin. Un intermediar care pare să le ia în numele dumneavoastră fie vă ia decizia din mâini, fie percepe un comision pentru aparența că face acest lucru.
Nu adaugă valoare acolo unde aveți nevoie de rapiditate în răspunsul tehnic. Dacă răspunsul trebuie să vină de la un inginer care înțelege produsul, un nivel de rutare reprezintă un cost. Dacă răspunsul poate veni de la un manager comercial, un nivel de rutare este ieftin.
Testul aplicabil fiecărui serviciu propus este simplu și merită păstrat: elimină o frecare pe care nu aș fi putut-o elimina singur sau adaugă un pas la ceva ce aș fi putut face singur? Primul merită plătit. Al doilea merită pus sub întrebare și, adesea, refuzat.
Aplicat unui program desfășurat de un distribuitor, răspunsul este, de obicei, că nivelul intermediar își câștigă marja din consolidare, conformitate și acces la serviciile post-vânzare, nu din transmiterea răspunsurilor tehnice. Aplicat primului program personalizat al unei mărci, răspunsul este, de obicei, invers în primul an, deoarece judecata de inginerie nu poate fi cumpărată, indiferent de preț, de la cineva care nu a văzut niciodată produsul.
Lucrul cu un intermediar reprezentând o fabrică sau o companie de comerț: clauzele care contează
Dacă veți lucra printr-un intermediar — și mulți cumpărători vor face acest lucru, deoarece alternativa este mai rea —, atunci acordul trebuie să îndeplinească o funcție specifică: să restabilească responsabilitatea pe care nivelul suplimentar o eliminase. Cinci clauze realizează cea mai mare parte din acest lucru.
Identificarea unității de producție. Precizați unitatea care vă va produce modelul și impuneți ca aceeași unitate să îl producă și la comandele de reluare, cu excepția cazului în care sunteți de acord altfel în scris. Aceasta este clauza care transformă o relație vagă într-una auditabilă.
Un document care indică modelul dumneavoastră. Impuneți documente originale — raportul de testare, nota de lansare, procesul-verbal de aprobare — care să menționeze modelul dumneavoastră chiar pe prima pagină, nu un rezumat la nivel de familie de produse care indică o altă variantă. Aceasta este clauza care împiedică o întârziere în livrare la o frontieră vamală trei săptămâni mai târziu.
Un standard de acceptare cu o remediere nominalizată. Nivelul de eșantionare, dovezile pe care trebuie să le furnizați, cine plătește transportul în caz de nereușită și dacă remedierea constă în înlocuire sau credit. Stabilit în scris înainte de producție, nu negociat după refuzarea unei livrări.
Un proces de gestionare a abaterilor. Orice modificare a specificațiilor, materialelor, subfurnizorilor sau a unității de producție necesită notificare în scris și acordul dumneavoastră în scris, cu indicarea impactului asupra costurilor și termenului. O modificare comunicată prin factură este o modificare cu care nu ați fost de acord.
Un termen clar pentru escaladare. Un timp de răspuns stabilit pentru întrebările tehnice și unul stabilit pentru decizii, împreună cu traseul de escaladare precizat. Termenul este cel care transformă o relație care funcționează atunci când nu apare nicio problemă într-una care funcționează și când apare o problemă.
Condiții de plată și de transfer al proprietății care corespund riscului. Cine plătește și când, cine deține bunurile în tranzit și ce se întâmplă cu plata dacă o livrare este respinsă la inspecție. Un intermediar care încasează plata înainte ca bunurile să fi trecut de inspecție își asumă riscul și ar trebui să fie remunerat pentru acesta în preț; unul care încasează plata numai după o inspecție favorabilă vă cere să vă asumați riscul. Ambele variante sunt legitime, iar greșeala constă în a nu știți care dintre ele vi se aplică.
Un loc în care relația tehnică să poată funcționa. Somewhere în acord trebuie să existe un traseu prestabilit prin care inginerii dumneavoastră să ajungă la persoanele care fabrică produsul. Această clauză este cea mai frecvent omisă, iar lipsa ei se resimte după șase luni, când o întrebare despre firmware sau despre componentele mecanice devine un lanț de mesaje retrimise. Poate fi îndeplinită printr-un contact nominal la(unitatea de producție), printr-o revizie tehnică programată sau printr-o cerință permanentă ca întrebările de inginerie să fie răspunse direct de unitatea de producție, nu transmise prin nivelul comercial.
În ceea ce privește negocierea propriu-zisă: tariful unui intermediar este, de obicei, mai negociabil decât prețul unitar, deoarece prețul unitar este ancorat la costul fabricii, iar serviciile sunt partea pe care acesta o controlează. Negotierea unui termen de răspuns documentat, a unei unități de producție nominale sau a unei inspecții incluse este adesea mai ușoară decât negocierea unei reduceri a prețului unitar și oferă mai mult decât ar oferi-o acea reducere. Același lucru este valabil și pentru clauzele de mai sus: un intermediar care se opune dezvăluirii numelui unității de producție v-a spus ceva, iar această rezistență valorează mai mult pentru dumneavoastră decât ar valora numele unității.
Ultimul punct se referă la ceea ce puteți aștepta de la materialul nostru publicat. Catalogul nostru publică datele despre produse și categoriile pe care le putem susține: 28 de modele într-o gamă audio cu opt modele, o gamă sportivă cu trei modele, o gamă de camere cu unsprezece modele și o gamă pentru copii cu trei modele, plus ochelari AR, modele electrocromatice și cu conducție osoasă care nu au un șir de model. Publică o metodă de încărcare pentru 24 de modele, un timp de încărcare pentru 26, capacitatea carcasei de încărcare pentru cinci, un grad de protecție la pătrundere pentru V06 și S7 și greutatea ramei numai pentru MT6. Nu publică nimic despre preț, cantitatea minimă de comandă, termenul de livrare, mostre, garanție, capacitate, costul uneltelor, NRE sau numere de certificare, nu menționează deloc CE, FCC, RoHS, RED și EN 18031, iar pagina sa privind certificările pentru export este o pagină cu imagini care conține zece imagini de certificate de patent.
Un catalog nu vă spune cine fabrică unitățile din spatele numelor de model. Aceasta este o întrebare, iar noi o vom răspunde direct. Ideea mai largă este cea pe care acest articol o susține: o fișă de specificații publicată și o relație comercială sunt două artefacte diferite, iar numai unul dintre ele vă arată cu ce tip de furnizor lucrați.
Articolul despre procesul de dezvoltare explică modul în care este structurată, de regulă, un program personalizat, iar evaluarea riscurilor pentru personalizare acoperă deciziile de inginerie în care alegerea modelului contează cel mai mult. Fabrică vs. Companie de trading cuprinde comparația completă.
Lecturi conexe
- Fabrică vs. Companie de trading —ul care se află în spatele acestei descrieri
- Cum diferă fabricile în realitate — harta etapelor din cealaltă perspectivă
- Întrebări frecvente — întrebările care identifică modelul
- Implicații asupra costurilor — de unde provine marja dintr-o ofertă
Spuneți-ne care dintre cele șase etape este cea mai dificilă pentru dumneavoastră și vă vom spune care dintre aceste clauze putem include în scris.



