Fiecare program ODM are aceleași opt etape, iar motivul pentru care programele eșuează rareori este o etapă realizată prost. Este o etapă omisă din cauza presiunii asupra termenului, deoarece rezultatul ei părea să fie documentație, nu un element structural. Etapele dezvoltării ODM contează ca succesiune, deoarece fiecare etapă produce ceva ce etapa următoare nu își poate produce singură, iar o etapă comprimată nu produce un artefact mai slab — nu produce deloc.
Această distincție merită enunțată limpede de la început, deoarece reacția obișnuită la un program întârziat este să lucrăm mai intens la etapele vizibil în urmă, adică la asamblare și testare. Etapele care sunt cu adevărat în urmă sunt cele al căror rezultat este un document, iar acestea sunt etapele pe care nimeni nu le vede întârziate până când este prea târziu pentru remediere.
Etapele dezvoltării ODM: cele opt rezultate și ce împiedică fiecare dintre ele
1. Definirea cerințelor. Rezultat: ce trebuie să facă produsul, pentru cine și în ce mediu — nu cum va fi construit. Majoritatea disputelor ulterioare provin dintr-o cerință care descrie o soluție în locul unei nevoi, deoarece apoi au fost comparate două soluții între ele, nu cu nevoia pe care ambele trebuiau să o servească.
2. Selectarea platformei. Rezultat: o clasă aleasă, justificată în funcție de sarcină. Aceasta este etapa în care sarcina de lucru bate specificația, iar propriul nostru catalog ilustrează bine capcana: clasarea după capacitate inversează răspunsul, deoarece platformele pentru copii de 40 mAh declară aproximativ douăzeci de ore, în timp ce platformele cu cameră de 290 mAh declară aproximativ șapte. Un cumpărător care selectează după numărul de capacitate publicat ar alege platforma care prestează cel mai puțin.
3. Înghețarea specificației. Rezultat: un document care indică modelul, revizia construcției, lista variantelor și cifrele publicate convenite. Acesta este documentul de control pentru tot ce urmează, iar un program fără un asemenea document își gestionează toate riscurile prin omisiune, nu prin decizie.
4. Proiectare și scule. Rezultat: scule realizate, cu titularitatea, costul modificărilor și condițiile de la finalul programului consemnate în scris. Condițiile verbale privind sculele reprezintă cea mai frecventă cauză individuală a disputelor costisitoare din această categorie, deoarece ambele părți își amintesc conversația, dar niciuna nu își amintește condițiile.
5. Eșantionul de validare. Rezultat: o unitate care corespunde specificației înghețate și o înregistrare a elementelor testate față de aceasta. Eșantionul este primul moment în care specificația este demonstrată, nu doar enunțată.
6. Construcția pentru conformitate. Rezultat: un dosar tehnic care descrie configurația care va fi livrată efectiv. Aceasta este etapa în care lacunele documentației furnizorului devin costisitoare și etapa cel mai adesea amânată — deoarece, într-o gamă în care nu există publicate nici chimia celulei, nici durata de viață în cicluri, nici numărul certificatului și nici specificațiile senzorului, nu există de la ce construi dosarul.
7. Rulajul pilot. Rezultat: dovezi că linia de producție reproduce eșantionul validat. Aceasta este o întrebare diferită de cea privind calitatea eșantionului. O fabrică poate produce un eșantion excelent realizat manual, pe care linia nu îl poate replica, iar descoperirea acestei diferențe la volum este cel mai costisitor mod de a o identifica.
8. Eliberarea pentru producție. Rezultat: un produs livrat, împreună cu un proces de gestionare a modificărilor convenit pentru tot ce urmează. Procesul de gestionare a modificărilor este rezultatul cel mai adesea uitat și împiedică repetarea etapei a patra la fiecare comandă ulterioară.

Etapa la care programele eșuează efectiv și de ce pare inofensivă
Patru tipuri de eșec explică majoritatea programelor care decurg prost, iar niciunul dintre ele nu pare un eșec în momentul în care se produce.
Omiterea etapei întâi sub presiune produce o specificație care descrie produsul unui concurent, nu pe al propriului. Semnul este o listă de cerințe redactată în vocabularul unei oferte a altei companii — funcții, nu rezultate, fără nicio precizare privind mediul sau utilizatorul. Este greu de detectat, deoarece documentul este detaliat, iar ședințele despre el sunt substantive.
Înghețarea etapei a treia prea devreme produce o specificație care nu poate absorbi o modificare necesară la etapa a cincea. Semnul este o dată de înghețare anterioară datei la care a fost stabilită ultima cerință. O înghețare care este înghețare reală este un lucru bun; o înghețare aplicată unei liste incomplete transformă pur și simplu activitatea ulterioară în cereri de modificare.
Derularea târzie a etapei a șasea este cea mai costisitoare amânare din listă, deoarece o construcție pentru conformitate realizată după începerea producției nu poate fi dusă la bun sfârșit rapid, iar o afirmație publicată care precedă o modificare a produsului reprezintă o retragere, nu o corectare. Distincția dintre corectare și retragere contează din punct de vedere comercial: o specificație corectată este un eveniment administrativ, iar o afirmație retrasă presupune o conversație de cu un retailer.
Omiterea etapei a opta înseamnă că fiecare comandă de repetare reia deciziile din etapele a patra și a șasea. Indiciul este că specificarea celei de-a doua comenzi durează la fel de mult ca prima, ceea ce este explicat întotdeauna ca o anomalie, deși nu este niciodată o anomalie.
Ce face aceste eșecuri greu de depistat este că fiecare înlocuiește o activitate cu un artefact. S-a ținut o ședință, deci etapa a avut loc. A fost actualizată o foaie de calcul, deci specificația a fost înghețată. Pilotul a fost rulat, deci linia este validată. Fiecare înlocuire este rezonabilă în momentul respectiv și indefensibilă la revizuire, motiv pentru care testul care le depistează este simplu: poate începe etapa următoare doar din artefact sau este nevoie ca cineva să îl explice?
Există un al cincilea tipar care se află la baza celorlalte patru și merită numit, deoarece explică de ce toate sunt permise. Este presupunerea că etapele sunt seriale. Într-un program cu adevărat serial, etapa a doua nu poate începe până când prima nu se termină, exact motiv pentru care prima etapă este comprimată atunci când o dată este mutată. Într-un program care nu este cu adevărat serial — și în această categorie se încadrează majoritatea — etapele au dependențe mai puțin restrictive decât sugerează succesiunea. Definirea cerințelor, selectarea platformei și activitățile comerciale pot avansa în paralel cu primele activități de proiectare. Ce nu poate avansa în paralel este orice activitate care depinde de o specificație înghețată, motiv pentru care înghețarea reprezintă adevărata cale critică, nu prima etapă.
Consecința pentru un cumpărător care își planifică programul este că termenul limită relevant este înghețarea, iar tot ceea ce se desfășoară înainte ar trebui evaluat în raport cu data înghețării, nu cu data lansării. Un cumpărător care evaluează prima etapă în raport cu data lansării va accepta o primă etapă care nu poate produce o specificație utilizabilă în timpul rămas, deoarece, după acest criteriu, pare să aibă o marjă suficientă.
Etapa a opta este cea pe care toată lumea o uită
Procesul de gestionare a modificărilor este conținutul real al etapei a opta, iar merită să convenim asupra a patru aspecte înainte de lansare, nu după ce sosește prima solicitare.
Cine poate solicita o modificare și la ce nivel. Dacă răspunsul este orice persoană din organizația cumpărătorului, atunci procesul de gestionare a modificărilor nu este un proces. Stabilirea unui solicitant nominal și a unui aprobator nominal de fiecare parte nu costă nimic și previne majoritatea ambiguităților.
Cât costă o modificare și cât durează. Costul nu este întotdeauna bani — pentru mai multe categorii de modificări, este un impact asupra termenului, conformității sau documentației, iar unui solicitant căruia i se comunică doar impactul asupra termenului îi va găsi o cale de ocolire.
Ce se întâmplă cu starea de conformitate atunci când se modifică configurația. Acesta este elementul pe care cumpărătorii îl omite și cel care transformă o mică modificare într-o problemă de reglementare. Dacă o componentă este înlocuită pentru a fi disponibilă, întrebarea nu este dacă produsul funcționează în continuare, ci dacă dovezile din dosar descriu în continuare produsul. Stabilirea regulii în avans înseamnă că răspunsul este un proces, nu o investigație.
Mai merită adăugat un al patrulea element, care este cel care diferențiază un program de o comandă. Ce se întâmplă cu prețul când se modifică volumul și ce se întâmplă cu configurația când se modifică piața. Un program care a stabilit un proces de gestionare a modificărilor va trata un al doilea model din aceeași familie ca pe o comandă suplimentară; o comandă îl va trata ca pe un program nou și va reface oferta de la zero. Cumpărătorii care intenționează să construiască o gamă, nu un singur produs, ar trebui să stabilească acest lucru în etapa a opta, nu să îl descopere la a doua lansare.
Meriță să fim concreți cu privire la modul în care arată în practică procesul de gestionare a modificărilor, deoarece expresia acoperă mai multe documente diferite. Cel mai util este o pagină unică care să precizeze: categoriile de modificări fără cost pentru cumpărător, care necesită doar notificare; categoriile care necesită ofertă și termen de livrare; categoriile care necesită revizuirea specificației și revizuirea construcției; și categoriile care necesită o analiză de conformitate. Cumpărătorii care stabilesc aceste patru categorii în etapa a opta descoperă că majoritatea modificărilor de care se îngrijorau intră în prima sau în a doua categorie și că discuția costisitoare se aplică doar unei minorități.
Aceeași pagină ar trebui să precizeze ce se întâmplă cu lucrul în desfășurare. Dacă o modificare sosește în timp ce unitățile sunt în curs de asamblare, costul nu constă doar în refacerea lucrării, ci și în materialul irosit și în reinspecție. Stabilirea faptului că furnizorul preia costul irosirii atunci când modificarea a fost solicitată târziu și îl facturează atunci când a fost solicitată devreme este o regulă care previne o dispută recurentă și nu costă nimic dacă este convenită în avans.
Există un al cincilea element, cel mai puțin tehnic și printre cele mai valoroase: o persoană cu nume pe fiecare parte, care poate refuza fără escaladare. Fără acesta, fiecare cerere de modificare devine o negociere organizațională, în loc de o decizie luată de ingineri, iar cei aflați în cea mai bună poziție pentru a evalua impactul sunt tocmai cei care nu o pot confirma.

Verificarea fiecărei etape, în loc de presupunerea că a fost parcursă
Întrebarea de verificare pentru fiecare etapă are aceeași formă: ce ar trebui să văd pentru a știe că etapa a fost finalizată și îl pot obține astăzi? Aplicată etapă cu etapă, răspunsurile sunt scurte și lipsite de farmec.
Pentru etapa întâi, setul de cerințe, cu un responsabil pentru fiecare rând. Pentru etapa a doua, raționamentul care leagă volumul de lucru de categoria respectivă, în două paragrafe, nu într-o diapozitivă. Pentru etapa a treia, chiar specificația preliminară, cu o revizie de build și o dată. Pentru etapa a patra, condițiile scrise privind toolingul, documentul cel mai greu de obținut și cel mai valoros. Pentru etapa a cincea, înregistrarea testelor raportată la versiunea preliminară. Pentru etapa a șasea, dosarul tehnic sau o declarație sinceră despre rândurile care lipsesc și despre cine le obține. Pentru etapa a șaptea, dovezile din pilot, inclusiv ce nu a fost testat. Pentru etapa a opta, procesul de modificare în scris.
Două dintre acestea sunt, de regulă, mai greu de obținut decât se așteaptă, iar ambele indică aceeași problemă de bază. Condițiile privind toolingul sunt mai greu de obținut deoarece nimeni nu vrea să ridice problema responsabilității în momentul în care relația este bună. Dosarul tehnic este mai greu de obținut deoarece este posibil să nu existe, iar întrebarea dacă există dezvăluie răspunsul înainte de a exista un program care să-l primească.
Pentru a evalua un furnizor în ceea ce privește disciplina etapelor, nu programul pe care îl desfășoară în prezent, trebuie să solicitați un artefact de etapă dintr-un program finalizat, nu din acesta. Un furnizor care are un dosar organizat pentru un produs livrat vă spune ceva ce nu poate falsifica despre modul în care va conduce următorul. Un furnizor care oferă să îl întocmească după plasarea comenzii vă spune altceva.

Ce se schimbă la a doua comandă
Cele opt etape sunt concepute pentru un prim produs. Ce își dorește, de fapt, un cumpărător, în majoritatea cazurilor, este o gamă, iar a doua comandă este momentul în care un program devine o gamă sau rămâne o comandă unică, realizată cu un furnizor care a fost agreabil la prima.
Criteriile care le separă sunt simple și merită verificate din timp. Există o listă de variante convenită la etapa a treia sau primul produs a fost specificat ca o singură configurație? Există o structură de prețuri în funcție de volum sau primul preț a fost o singură sumă negociată? Există o schemă de denumire a modelelor cu suficient spațiu de manevră sau primului model i-a fost atribuit un nume care nu poate fi extins? Există un domeniu de conformitate pentru fiecare piață, care să anticipeze a doua piață? Fiecare dintre aceste patru răspunsuri, dacă este oferit pentru prima comandă, elimină majoritatea fricțiunilor din a doua.
În cazul în care nu sunt oferite, a doua comandă redeschide în ordine etapele întâi, a doua, a treia și a patra, iar le redeschide ca negocieri, nu ca execuții. Acesta este mecanismul din spatele observației anterioare potrivit căreia o comandă repetată durează la fel de mult ca prima pentru a fi specificată. Nu este o anomalie în procesul furnizorului; este ceea ce se întâmplă atunci când prima comandă a fost tratată ca o comandă unică.
Există și o dimensiune de conformitate care îi prinde pe cumpărătorii care au planificat atent gama. Un al doilea model din aceeași familie înseamnă, de obicei, o a doua listă de modele în dosarul tehnic și, în anumite categorii, o a doua evaluare. Cumpărătorii care au presupus că o a doua variantă de culoare sau o a doua capacitate de carcasă reprezintă o modificare de ambalare sunt frecvent surprinți, deoarece modificarea listei de modele înseamnă modificarea dovezilor.
Pentru a evalua dacă un furnizor poate conduce o gamă, nu doar un singur program, trebuie să solicitați logica variantelor înainte de a cere prețul. Un furnizor care are o structură de variante vă va explica într-o singură propoziție și va arăta care părți sunt fixe și care sunt selectate. Un furnizor fără o asemenea structură va cita din nou prețul primei configurații și va trata a doua configurație ca pe o nouă solicitare. Distincția este vizibilă în prima conversație și este mult mai ieftin de stabilit decât de descoperit după două lansări.
Înainte de a vă angaja un furnizor pentru o gamă, nu pentru un singur produs, lista de verificare cuprinde cele patru criterii de mai sus, plus o întrebare comercială: cât timp de inginerie costă al doilea model și este acesta inclus în ofertă sau se taxează separat? Răspunsul determină dacă gama crește economic sau dacă fiecare adăugare devine o negociere.
Compromisul merită precizat, deoarece disciplina de portofoliu are un cost. Agreeerea unei structuri de variante în etapa a treia înseamnă acceptarea unor restricții acum — o platformă fixă, o familie fixă de celule, un set fix de culori — în schimbul unei fricțiuni mai reduse ulterior. Cumpărătorii care vor libertate totală în primul an plătesc adesea pentru aceasta în al doilea an, iar cei care impun restricții excesive în primul an descoperă în al treilea an că restricția impusă pentru a economisi bani a devenit chiar elementul pe care clientul îl compară. Niciuna dintre greșeli nu este vizibilă la început, motiv pentru care merită ca decizia să fie luată în mod deliberat, nu implicit.
Cum ne constrânge documentația etapa a șasea
Vom furniza etapele a doua, a treia, a patra, a cincea și a opta și vom preciza explicit că etapa a șasea este în prezent constrânsă de propria documentație, nu de vreun element din program.
Mai precis: catalogul nostru publică capacitatea, durata nominală de funcționare, interfața de încărcare, timpul de încărcare, capacitatea carcasei, versiunea Bluetooth pentru 14 dintre cele 28 de modele și domeniul de personalizare pe clase de produse. Nu publică chimia celulelor, durata de viață în cicluri, posibilitatea de înlocuire, măsurătorile acustice, specificațiile senzorilor și video, greutățile ramelor, cu excepția unui model, baza testelor de rezistență la pătrundere sau numere de certificate.
Un program a cărui povară de conformitate depinde de aceste rânduri va trebui să le obțină separat, iar aceasta este o discuție pentru etapa a șasea, nu pentru etapa a șapta — o distincție care merită clarificată devreme, deoarece etapa a șasea are termene de livrare externe asociate, iar etapa a șapta nu are.
Implicația practică este o regulă pe care am aplica-o propriilor programe dacă le-am desfășura folosind această documentație. Etapa a șasea nu trebuie începută ca un singur bloc la final. Trebuie începută imediat ce configurația este stabilită, iar fiecare rând lipsă trebuie tratat ca un element distinct, cu un responsabil și un termen de livrare proprii, deoarece o cerere privind chimia celulelor și o cerere privind numărul unui certificat sunt discuții diferite, cu terți diferiți, și nu se rezolvă împreună. Programele care grupează etapa a șasea într-o singură fază descoperă că cel mai lent element din fază îi determină durata, în timp ce celelalte șase elemente se finalizează devreme și nu mai sunt utile.
Există în etapa a șasea un detaliu privind ordinea operațiilor care contează mai mult decât pare. Dosarul tehnic descrie o configurație, nu un produs, așadar fiecare modificare a configurației invalidează o parte din acesta — iar părțile cele mai susceptibile de modificare sunt exact cele care au necesitat cel mai mult timp pentru asamblare. Un program care îngheață etapa a șasea înainte de înghețarea specificațiilor va construi dosarul de două ori; un program care îl îngheață după începerea producției va construi dosarul în timp ce obiectul descris se modifică. Momentul corect este imediat după înghețarea specificațiilor și înainte de pilot, mai târziu decât se așteaptă majoritatea cumpărătorilor și mai devreme decât propun majoritatea furnizorilor.
De asemenea, merită să fim onești privind rândurile care pot fi obținute cu probabilitate și cele care necesită, cel mai probabil, efectuarea unor măsurători comandate. Capacitatea, timpul de încărcare, interfața de încărcare și capacitatea carcasei sunt rânduri din catalog și pot fi obținute imediat. Versiunea Bluetooth este publicată pentru 14 dintre cele 28 de modele și poate fi obținută pentru celelalte întrebând ce platformă folosește un model. Greutatea ramei este publicată pentru un model și ar necesita măsurarea celorlalte. Chimia celulelor, durata de viață în cicluri, baza testelor de rezistență la pătrundere, specificațiile senzorilor și video și orice număr de certificate constituie cele patru elemente difficile: fie necesită o cerere adresată unui furnizor de componente, cu un termen de livrare, fie o măsurătoare comandată, fie ambele.
Când un cumpărător ne întreabă care dintre aceste informații putem furniza pentru un program anume, răspunsul onest are trei părți, iar a treia este de obicei cea mai valoroasă. Putem furniza unele rânduri astăzi. Putem obține altele într-un termen de livrare comunicat. Iar pentru restul, putem defini metoda de măsurare și costul efectuării acesteia, astfel încât programul să nu fie blocat în timp ce întrebarea este negociată. Traseul de certificare prezintă modul în care această succesiune este organizată, în mod obișnuit.
Preferăm ca un cumpărător să petreacă mai mult timp în etapele întâi și a treia decât în etapele a cincea și a șapta. Specificațiile sunt singurul document care împiedică fiecare etapă ulterioară să eșueze în mod discret, iar este documentul scris cel mai frecvent într-o după-amiază. Succesiunea etapelor este prezentată la dezvoltarea ODM, elementele de risc gestionate de fiecare etapă se găsesc în factorii de risc, iar efectele unei modificări sunt prezentate în factorii de cost ai personalizării.
Lecturi conexe
- Cele patru elemente de risc pe care o specificație le împiedică — factori de risc ODM
- Ce modifică o schimbare — factori de cost ai personalizării
- Porțile de calitate dintre etapa a cincea și lansare — porți de calitate în procesul de dezvoltare
- Aceeași succesiune pentru un proiect OEM standard — procesul de dezvoltare etapă cu etapă
Trimiteți-ne cerința pentru etapa întâi și vă vom indica ce platformă este acceptată de documentația noastră.



