Termenul de livrare afectează marja în două moduri distincte, iar al doilea nu este vizibil până când echipa financiară întreabă. Primul este evident: un program care se prelungește amână vânzarea, iar o vânzare realizată după încheierea perioadei sale are o valoare mai mică decât aceeași vânzare efectuată în interiorul perioadei. Al doilea este costul de menținere a comenzii — banii cheltuiți la avans și recuperați abia după vânzarea stocului, adică un cost de capital de lucru care crește cu fiecare săptămână de care programul are nevoie.
Calculul este simplu odată ce este consemnat și schimbă deciziile. Cantitatea care produce cel mai mic preț unitar nu este adesea cea care produce cel mai bun randament, deoarece un prim ordin mai mare oferă un nivel de preț mai avantajos și imobilizează mai mult capital pentru o perioadă mai lungă. Într-o categorie în care prețurile unitare și cantitățile minime de comandă nu sunt publicate, ci se confirmă pentru fiecare solicitare, cumpărătorul trebuie să realizeze acest calcul folosind numerele furnizate de furnizor — limitele nivelurilor de preț, structura plăților și duratele cotate.
Rezultă trei concluzii, care constituie esența acestei pagini. Prima: comparați furnizorii în funcție de costul total și de durata ciclului, nu de prețul unitar. A doua: considerați programul un factor de cost, nu o restricție de care trebuie să se suporte. A treia: stabiliți care dintre variante — un program mai lung la un preț mai mic sau unul mai scurt la un preț mai mare — este mai ieftină, deoarece în majoritatea programelor răspunsul nu este cel evident.
Termen de livrare pentru ochelarii inteligenți: un cost de capital, nu o întârziere
Modul obișnuit de a descrie un termen de livrare lung este acela de întârziere, iar întârzierile sunt frustrante, nu costisitoare. Descrierea comercială este mai utilă: un termen de livrare lung prelungește perioada dintre plata mărfurilor și obținerea veniturilor din acestea, iar această perioadă reprezintă un element de bilanț.
Trei mecanisme fac ca prelungirea perioadei să fie costisitoare.
Capitalul de lucru. Banii angajați la avans, plus suma rămasă de plată înainte de expediere, rămân sub formă de stoc până când canalul vinde unitățile. Fiecare săptămână suplimentară din ciclu înseamnă încă o săptămână în care această sumă rămâne imobilizată. Pentru o afacere care își rotește stocul de patru ori pe an, un ciclu care crește cu patru săptămâni reduce numărul efectiv de rotații cu aproximativ o cincime, iar capitalul de lucru necesar pentru aceleași venituri crește proporțional. Acesta este mecanismul descris cel mai adesea drept „problema fluxului de numerar”, dar este, de fapt, o problemă a termenului de livrare.
Acoperirea stocului. Deoarece data sosirii este incertă, cumpărătorul se protejează comandând mai mult decât necesită cererea imediată sau comandând mai devreme. Unitățile suplimentare reprezintă un cost al incertitudinii programului, nu al produsului, și implică un cost de menținere, un cost de depozitare și riscul de a deveni stoc cu rotire lentă.
Reducerea nivelului de preț. Un nivel este, de obicei, un interval de cantități asociat cu o condiție de valabilitate. Când un program durează mai mult, ritmul de vânzare se modifică, iar cantitatea care justifica nivelul s-ar putea să nu mai fie cantitatea necesară programului pentru a-l atinge la timp. Prin urmare, reducerea de preț este o funcție a ciclului, nu doar a comenzii.
Reciproc, situația este valabilă, iar acesta este motivul pentru care merită să citiți această pagină înainte de comandă, nu după: un program mai scurt nu reduce doar aceste costuri. Transformă capitalul de lucru în venituri mai devreme, reduce stocul de siguranță care trebuie cumpărat și menține valid un nivel de preț pe perioada pentru care a fost cotat.
Cele două locuri în care programul se reflectă în marjă
În prețul unitar. Un program mai lung lasă cumpărătorului mai puțin spațiu de negociere în privința prețului, deoarece furnizorul știe că alternativa cumpărătorului — așteptarea — este costisitoare. Un cumpărător cu o dată de lansare care nu poate fi amânată nu are pârghii asupra prețului unitar, iar prețul este stabilit de dată, nu de piață.
În total. Un program mai scurt are un cost asociat, care nu este întotdeauna vizibil în ofertă. Transportul accelerat se plătește pentru fiecare expediție. O livrare împărțită presupune o a doua rezervare, o a doua taxă vamală și o a doua despălare. Un prim ordin mai mare oferă un nivel de preț mai avantajos și prelungește ciclul. Aici trebuie realizată explicit comparația dintre avantaje și dezavantaje, nu să fie absorbită automat.

Calculul de efectuat înainte de acceptarea unui nivel de preț
Calculul nu este complicat și poate fi realizat folosind trei numere de la furnizor și două de la echipa financiară.
Numărul întâi: limitele nivelurilor de preț. Solicitați intervalele de cantitate și prețul pentru fiecare. O ofertă fără nivelul corespunzător nu este un preț, iar calculul de mai jos nu poate fi realizat fără acesta. În această categorie, nivelul este legat și de configurație, deoarece o configurație publicată și una realizată la comandă sunt obiecte comerciale diferite.
Numărul al doilea: duratele menționate în ofertă. Atât fereastra de producție, cât și traseul documentației, indicate separat, nu amestecate. Valoarea agregată este inutilă pentru acest calcul, deoarece aceasta este tocmai ceea ce i se cere cumpărătorului să accepte fără să vadă întregul lanț.
Numărul al treilea: structura plăților. Procentul avansului, evenimentul care declanșează plata soldului și perioada de credit oferită. Aceste trei elemente determină momentul în care banii ies și momentul în care se întorc.
Numărul al patrulea: costul capitalului. Rata anuală aplicată de întreprindere propriilor surse de finanțare. Aceasta este o variabilă financiară, nu una furnizată de producător, și este numărul care transformă săptămânile în bani.
Numărul al cincilea: prețul pe care îl va menține canalul. Prețul la care se vinde produsul, față de care trebuie măsurat totalul.
Calculul, în ordine
Transformați prețul ofertat în cost total în poziție. Adăugați transportul pentru marfa care va fi efectiv utilizată, taxele de import și despăgubirile vamale în destinație, inspecția și costurile unice de ambalare și certificare asociate primului ordin. O comparație între niveluri realizată doar pe baza prețului unitar compară două valori incomplete.
Înmulțiți costul total în poziție cu valoarea comenzii. Aceasta este suma de bani angajată.
Determinați perioada în care suma este angajată. De la avans până la vânzare. Dacă data vânzării este necunoscută, folosiți ipoteza de planificare a canalului, nu una optimistă, deoarece versiunea optimistă este exact cea care transformă o prognoză a marjei într-o dezamăgire privind marja.
Aplicați costul capitalului pentru perioada respectivă. Acesta este numărul care transformă programarea în marjă și este, de obicei, mic pentru fiecare comandă, dar mare pe parcursul unui an. Este și numărul care justifică plata unei prime pentru o programare mai scurtă: prima trebuie comparată cu costul de capital al săptămânilor suplimentare, nu cu prețul unitar.
Scădeți marja de canal pe care intenționați să o păstrați. Ceea ce rămâne reprezintă contribuția programului și este valoarea care trebuie comparată cu o a doua ofertă, calculată pe aceeași bază.
Numărul care este de obicei greșit
În majoritatea acestor calcule, eroarea se află în perioadă, nu în rată. Cumpărătorii folosesc de regulă fereastra de producție și uită transportul, despăgubirile vamale și recepția, iar drept început al perioadei de angajament folosesc data avansului, nu data soldului.
Ambele erori denaturează rezultatul în aceeași direcție: fac ciclul să pară mai scurt decât este în realitate, ceea ce face programarea să pară mai ieftină decât este. Corecția este procedurală, nu analitică — puneți avansul, soldul, expedierea, sosirea și vânzarea în același calendar și citiți perioadele de pe acesta, nu din ofertă.
Unde se pierde marjă între ofertă și raft
Șapte surse explică cea mai mare parte a diferenței dintre marja ofertată și cea realizată, iar niciuna nu este prețul unitar.
Un nivel de preț la care cantitatea nu ajunge. Oferta a fost construită pentru un anumit interval, însă comanda a fost mai mică sau mai mare într-un mod care a modificat prețul. Comparația trebuie realizată la cantitatea comandată efectiv.
Transport pentru care s-a presupus gruparea marfelor. Primul ordin circulă adesea separat. Diferența nu este un procent, ci un multiplu.
Livrare împărțită. O a doua livrare înseamnă o a doua rezervare, o a doua aplicare de taxe vamale, o a doua despăgubire vamală și o a doua operațiune de recepție, iar fiecare dintre acestea reprezintă un cost fără nicio economie compensatorie.
Stoc de siguranță reținut conform programării. Unitățile cumpărate ca protecție împotriva unei sosiri incerte trebuie vândute în cele din urmă, iar dacă lansarea este întârziată, sunt vândute mai târziu sau la reducere.
Refacere și retestare. Un lot reținut consumă timp de producție deja plătit, iar a doua linie de producție rămâne o a doua linie de producție.
O fereastră de vânzare ratată. Programul sosește după perioada promoțională pentru care a fost conceput. Aceasta este cea mai mare dintre cele șapte situații atunci când apare și cea mai greu de recuperat, deoarece afectează atât prețul pe care canalul îl va accepta ulterior, cât și volumul.
Un nivel de preț care s-a degradat în timpul derulării programului. Cantitatea care justifica reducerea provenea dintr-o prognoză a vânzărilor, iar un început lent modifică prognoza.
Compromisul, spus sincer
Negocierea evidentă este între un termen mai scurt la un preț mai mare și un termen mai lung la un preț mai mic. Merită să facem această comparație explicit, deoarece prețul unitar nu este reperul potrivit pentru comparație.
Comparația este între: prima de preț pentru termenul mai scurt și costul de capital al săptămânilor suplimentare, plus valoarea expusă riscului în intervalul pe care termenul mai lung ar putea să nu-l respecte. A doua parte este, de obicei, mai mare decât prima atunci când intervalul este fix — o lansare care se încheie — și, de obicei, mai mică atunci când data are marjă de manevră. De aceea, aceleași două oferte pot conduce la răspunsuri diferite pentru doi cumpărători, iar comparația corectă depinde de cât de fixă este data lansării.

Termenul de livrare versus preț: costul fiecărei părți a tranzacției
Nu tot ce se află în grafic poate fi cumpărat. Un cumpărător poate plăti pentru un slot rezervat, pentru transport accelerat, pentru o livrare fractionată și pentru o traseu de documentare mai rapid; un cumpărător nu poate plăti pentru coada unui laborator sau pentru programul de aprovizionare al unui subfurnizor. Distincția este importantă deoarece elementele care pot fi cumpărate sunt cele scumpe, iar cele care nu pot fi cumpărate sunt cele care determină data.
Ce merită plătit
Un slot rezervat, cu o dată. Transformă o decizie lăsată la discreția fabricii într-un angajament și este, de obicei, ieftin, deoarece costă fabricii flexibilitate, nu bani.
Un traseu de documentare mai scurt. Atunci când traseul pieței poate fi deschis în paralel, nu după, economia este de săptămâni și nu costă nimic; atunci când este necesar un laborator mai rapid, costă bani și merită comparat cu intervalul disponibil.
Transportul, atunci când intervalul este fix. Transportul accelerat este o achiziție rațională atunci când marja stocului depășește prima de transport și intervalul este într-adevăr închis. Este o achiziție nefericită atunci când data mai are marjă de manevră, deoarece plătește pentru zile de care programul nu avea nevoie.
Ce nu merită plătit
Un prim ordin mai mic pentru a scurta termenul de livrare. Acesta nu îl scurtează. Poate chiar să îl prelungească, deoarece o comandă mică nu poate fi consolidată sau grupată cu alte lucrări care folosesc aceleași componente.
O reducere de preț care depinde de un termen de livrare pe care cumpărătorul nu îl poate respecta. Reducerea nu este reală dacă programul nu poate consuma cantitatea în intervalul pentru care a fost calculată.
Stoc de rezervă cumpărat în locul unei date garantate. Mută riscul de inventar de la furnizor la cumpărător fără să reducă riscul termenului de livrare și, de regulă, costă mai mult decât prima de transport pe care o înlocuiește.
Întrebările de pus atunci când termenul de livrare este obiectul negocierei
- Care sunt limitele nivelurilor de preț și care este prețul la fiecare nivel?
- Ce durate sunt cotate separat — producție, documentare, transport?
- Estimarea transportului se bazează pe o livrare consolidată?
- Cum este structurat avansul și ce eveniment declanșează plata soldului?
- Ce presupune termenul de livrare dacă marfa este expediată separat?
- Durata cotată se referă la expediere sau la livrare?
Fiecare dintre aceste întrebări are un răspuns scurt, iar fiecare schimbă calculul marjei, nu prețul unitar.

Un caz de marjă analizat pas cu pas
Cazul de mai jos este un scenariu fictiv, folosit pentru a analiza calculul. Nu este descris niciun client, comandă sau expediție; modelul, cantitatea, duratele, costul de capital și prețul de canal sunt presupuse, astfel încât calculul poate fi urmat pas cu pas. Cifrele din această secțiune rezultă din calculul aritmetic bazat pe aceste presupuneri și nu reprezintă date publicate.
Presupunerile. Un prim ordin pentru un model de cameră, destinat unei singure piețe europene. Două oferte, ambele provenind din structura publicată de prețuri pe niveluri a unui singur furnizor. Prima ofertă propune o fereastră de producție mai scurtă la un preț unitar mai mare; a doua oferă o fereastră mai lungă la un preț unitar mai mic. Costul de capital este stabilit de funcția financiară a cumpărătorului. Prețul de canal este fix, deoarece piața în care se vinde nu se modifică din cauza termenului de livrare al unui cumpărător.
Pasul întâi, costul de achiziție total. Ambele oferte sunt convertite în cost de achiziție total: transportul la tariful pentru o singură livrare, taxa de import în destinație, taxa de vămuire și inspecția. Estimarea transportului este aceeași pentru ambele oferte, deci nu determină comparația, dar modifică valoarea absolută și ar determina-o într-un program în care un furnizor a presupus consolidarea livrărilor, iar celălalt nu.
Pasul al doilea, perioada angajată. Avansul, declanșatorul soldului, expediția, sosirea și vânzarea sunt plasate pe un singur calendar pentru fiecare ofertă. Perioadele diferă prin diferența dintre cele două ferestre cotate, iar perioada mai lungă implică și o sosire mai târzie față de cerința de lansare.
Pasul trei, costul de capital. Valoarea angajată este înmulțită cu costul capitalului pentru perioada angajată. Termenul mai scurt produce aici o valoare mai mică și este primul loc în calcul în care termenul are un preț.
Pasul patru, fereastra. Cerința de lansare este stabilită la o dată fixă. Conform termenului mai lung, stocul ajunge după această dată, astfel încât vânzarea este mutată într-o perioadă ulterioară, la același preț de canal, iar inventarul trebuie menținut mai mult timp înainte de a fi transformat în vânzări. Aceasta este a doua componentă în care termenul are un preț și este mai mare decât prima.
Pasul cinci, comparația. Prima de preț a termenului mai scurt este pusă în raport cu costul de capital plus costul de depozitare al termenului mai lung. În acest caz, prima este recuperabilă, iar decizia este de a opta pentru termenul mai scurt. Dacă data de lansare ar fi avut patru săptămâni de flexibilitate, aceeași două oferte ar fi produs răspunsul opus.
Pasul șase, cantitatea comandată. Același calcul este apoi aplicat următorului nivel de cantitate, deoarece un nivel care presupune mai multe unități necesită și mai mult capital și mai mult timp pentru vânzarea stocului. Nivelul care maximizează marja unitară nu este nivelul care maximizează randamentul capitalului angajat, iar cele două sunt diferențate exact prin calculul de mai sus.
Ce demonstrează cazul
Concluzia nu este că un termen mai scurt este întotdeauna mai bun. Concluzia este că termenul are un preț, prețul poate fi calculat, iar calculul trebuie făcut înainte de comandă, nu reconstruit ulterior dintr-o factură.
Același caz arată, de asemenea, de ce structura nivelurilor contează mai mult decât prețul unitar. Două niveluri, două poziții de capital diferite și o diferență între randamente mai mare decât diferența dintre ofertele celor doi furnizori în numeroase programe.
Ce putem și ce nu putem exprima în cifre
Concret, publicăm specificațiile și nu publicăm condițiile comerciale, deoarece un preț fără configurație și cantitate nu este un preț, iar un termen de livrare fără un interval nu este o dată.
Publicăm specificațiile pe care se bazează calculul marjei: cele douăzeci și opt de modele și liniile lor — capacitatea bateriei și durata nominală de utilizare pentru fiecare, timpul de încărcare pentru fiecare model, metoda de încărcare pentru cele douăzeci și patru de modele pentru care este indicată, versiunea Bluetooth pentru cele paisprezece modele în care apare, capacitatea carcasei pentru cele cinci modele pentru care este publicată și gradul de protecție împotriva pătrunderii apei și a prafului pentru cele două modele care au unul. Alegerea configurației este, la rândul ei, o decizie privind marja, deoarece o configurație publicată beneficiază de condiții comerciale diferite față de una realizată la comandă.
Ce nu publicăm: prețurile unitare, nivelurile de preț, cantitățile minime de comandă, taxele pentru tooling, taxele de certificare, termenele de livrare pentru producție și capacitățile de producție. Fiecare depinde de o configurație, o cantitate și o piață, iar o singură cifră publicată pentru oricare dintre acestea ar fi numărul agregat împotriva căruia argumentează această pagină.
Ce vom face este să primim un model, o cantitate, o destinație și o dată obligatorie și să vă spunem ce configurații există, în jurul căror linii publicate trebuie construit cazul comercial și cum interacționează termenul de livrare cu cantitatea pe care intenționați să o comandați. De asemenea, vă vom spune direct când o dată nu poate fi respectată și vă vom avertiza înainte să vă angajați, nu după ce ați planificat în jurul acesteia.
Perspectiva mai amplă asupra termenului de livrare se găsește în secțiunea despre termenul de livrare, structura plăților se găsește la condițiile de plată, termenul mai scurt este analizat în cum să îl prelungiți, iar aspectul costurilor din aceeași argumentare se găsește la MOQ și costurile ascunse.
Acțiunea de luat acum. Cereți limitele nivelurilor, duratele separate și structura plăților într-un singur mesaj, apoi aplicați cele cinci cifre de mai sus în raport cu propriul cost de capital. Rezultatul este, de obicei, mai clar decât comparația prețurilor și necesită o după-amiază.
Lecturi conexe
- Secțiunea despre termenul de livrare — termenul din spatele calculului
- Condiții de plată — când se deplasează efectiv numerele
- Cum să prelungiți fereastra termenului de livrare — pârghia termenului de livrare
- MOQ și costurile ascunse — aspectul costurilor al aceleiași tranzacții



