Condițiile de plată pentru ochelari inteligenți implică mai multe credințe(populare decât orice altă parte a conversației cu un furnizor, iar cea mai mare parte a acestora sunt moștenite, nu verificate. Un cumpărător care consideră că un avans mare dovedește fiabilitatea va fie plăti excesiv unui furnizor care include o primă de risc în preț, fie nu va avea încredere într-un furnizor care prezintă o poziție normală. Un cumpărător care consideră că condițiile de plată sunt gratuite va descoperi costul în prima extragere bancară, de obicei în cel mai nepriznic moment al relației. Șase credințe circulă mereu în această categorie, iar fiecare are o corecție specifică care poate fi făcută înainte de părăsirea avansului din cont. Niciuna dintre corecții nu necesită o reducere, iar câteva nu costă nimic.
Condiții de plată pentru ochelari inteligenți: cele șase credințe și costul fiecăreia
Cum să diferențiezi o credință de o regulă
O regulă poate fi verificată în raport cu un document. O credință poate fi verificată doar în raport cu experiența, iar experiența în această categorie este limitată pentru majoritatea cumpărătorilor, deoarece numărul comenzilor de ochelari inteligenți plasate de majoritatea companiilor într-un an este mic. Acesta este mediul în care aceste credințe supraviețuiesc, iar merită să avem un test simplu înainte de a acționa în baza oricăreia dintre ele.
Testul are trei părți și se aplică fiecărei credințe din această secțiune.
- Cine suportă consecința? O credință despre partea cumpărătorului și una despre partea furnizorului arată identic pe pagină, dar se comportă diferit în cazul unei dispute. Indicați care parte o suportă.
- Poate fi rezolvată printr-un document? Dacă o clauză sau un raport poate răspunde la întrebare, credința este o regulă care nu a fost citită. Dacă nimic nu o poate rezolva, credința este o ipoteză de lucru și trebuie testată printr-o comandă reală înainte de a fi considerată de încredere.
- A supraviețuit unei comenzi reale? O credință verificată o singură dată printr-o comandă semnată și o livrare reală valorează mai mult decât una neverificată. O credință verificată o singură dată și infirmată nu valorează nimic, deoarece va fi apărată în continuare.
Credințele una și două: ce înseamnă procentul avansului
Credința: un avans mare dovedește că furnizorul are încredere în cumpărător. Realitatea este că avansul este folosit pentru a acoperi capitalul de lucru al furnizorului, nu opinia acestuia despre cumpărător. Un furnizor care solicită un procent mai mare din avans la prima comandă descrie faptul că va achizița componente, va angaja forță de muncă pentru asamblare, va tipări ambalajele și va rezerva transport înainte ca cumpărătorul să fi văzut un produs finit. Un furnizor dispus să accepte un avans mic de la un cumpărător nou fie își câștigă afacerea, fie nu își finanțează producția, iar al doilea caz este periculos.
Credința: un avans mai mic înseamnă un furnizor mai bun. Realitatea este că un avans mic poate însemna o relație nouă, dar poate însemna și faptul că partea cealaltă este o companie de comerț, nu o fabrică. O companie de comerț care nu își finanțează niciodată producția nu este expusă la riscul de flux de numerar legat de preț, exact motiv pentru care poate oferi un avans mic și poate rămâne complet credibilă în privința prețului. Distincția este importantă deoarece ceea ce avansul acoperă nu este încrederea, ci bilanțul furnizorului, iar o companie de comerț are un bilanț diferit.
Întrebarea care trebuie adresată în ambele cazuri este aceeași și este una bună: ce acoperă efectiv avansul? Un furnizor care poate răspunde într-o singură propoziție, precizând componentele și manopera asociate unui etap de producție bine definit, spune adevărul despre propria expunere. Un furnizor care răspunde cu un procent repetă doar un număr.
Credințele trei și patru: declanșatorul și costul
Credința: „ex-works” este declanșatorul standard, deci este sigur să fie acceptat. Realitatea este că „ex-works” nu este deloc un declanșator. Este o locație, iar o locație nu indică niciun eveniment, niciun responsabil și niciun document. Apare într-un anex ca formă scurtă pentru „când marfa pleacă” și, în această formă, eliberează soldul exact în momentul în care marfa ajunge în mâinile altcuiva, fără inspecție efectuată și fără dovezi prezentate. Corecția este mică și completă: înlocuiți locația cu un eveniment și un nume. Ce eveniment eliberează soldul și cine confirmă că evenimentul s-a produs.
Credința: termenii de plată sunt gratuit, deoarece nu se împrumută nimic. Realitatea este că un grafic de termeni mută patru tipuri de costuri de o parte sau de alta, iar trei dintre ele sunt reale. Comisioanele bancare și taxele instrumentelor de plată se percep pentru fiecare tranzacție, nu proporțional cu valoarea, ceea ce le face disproportionat de costisitoare la primul ordin. Conversia valutară se aplică ca diferență între cursul de referință și cel efectiv și este invizibilă în ofertă. Iar inspecția, serviciul de curierat și procesarea internă a plății sunt costuri pe care le suportă cineva. O discuție despre termeni care compară doar procentele a lăsat trei dintre cele patru costuri în afara analizei.
Cum influențează o credință comanda pe care o plasezi acum
Există un motiv pentru care aceste credințe contează mai mult în această categorie decât ar sugera cifrele. O comandă de ochelari inteligenți este o achiziție bine gândită, nu o reînnoire a stocului: cumpărătorul alege un model, o configurație, o variantă de carcasă, o piață de destinație și o dată de lansare, iar fiecare dintre aceste alegeri este o decizie care va fi vizibilă în canal odată ce marfa ajunge la destinație. Toleranța pentru o eroare privind termenii de plată este, așadar, redusă, deoarece consecințele unei comenzi dimensionate greșit nu rămân limitate la comandă.
Rezultă trei efecte practice, care merită separate deoarece fiecare are o contramăsură diferită.
- O credință întârzie comanda. Un cumpărător care nu este sigur dacă o depunere mare reprezintă un semn de avertizare va adăuga un rundă de solicitări, iar fiecare rundă împinge mai târziu fereastra de producție. Întârzierea este invizibilă în comandă, dar vizibilă în planul de lansare.
- O credință denaturează evaluarea comparativă. Când sunt comparate două oferte și una dintre ele a fost interpretată printr-o credință, comparația nu mai este între două oferte. Este între o ofertă și o ofertă plus o presupunere, iar presupunerea este invizibilă în foaia de calcul.
- O credință transferă costul. O depunere plătită pentru o specificație încă în curs de modificare transferă costul erorii de la furnizor la cumpărător, deoarece furnizorul a produs conform ofertei, în timp ce cumpărătorul aștepta ca credința să se clarifice.
Contramăsura pentru toate trei este aceeași și este ieftină. Înainte de comandă, consemnează în scris configurația, evenimentul de eliberare, documentul și soluția de remediere, apoi citește graficul de termeni raportat la această listă, nu raportat la reputația furnizorului. Un grafic scris este un filtru mai bun decât orice credință acumulată de un cumpărător, deoarece poate fi arătat unei alte persoane, trimis băncii, înmântat inspectorului și recitit un an mai târziu de cineva care nu a participat la discuție.

Cumpărătorul care se bazează pe o credință despre plată și costul acesteia
Unde se manifestă mai întâi o credință greșită
O credință despre termenii de plată rareori eșuează în momentul în care este plasată comanda. Eșuează mai târziu și într-un mod caracteristic: cumpărătorul descoperă că era o decizie luată de altcineva și niciodată verificată.
Cea mai frecventă versiune este depunerea plătită pentru o configurație care se mai modifica. Cumpărătorul a crezut că depunerea semnalizează angajamentul, așa că a plătit-o pentru a avansa rapid. Fabrica, destul de rezonabil, a interpretat depunerea ca o instrucțiune de a începe producția și a realizat configurația de pe ofertă, nu pe cea avută în vedere cumpărătorul. Dispute care urmează nu are deloc legătură cu termenii de plată, dar termenii de plată au făcut-o costisitoare.
A doua versiune este lipsa inspecției. Cumpărătorul a crezut că scrisoarea de credit este opțiunea sigură și a solicitat una; furnizorul a acceptat și a adăugat costurile bancare și de curierat; cumpărătorul a crezut că structura îl protejează acum. Ea proteja valoarea expediției împotriva riscului unei părți care nu livrează. Nu îl proteja însă pe cumpărător împotriva mărfurilor care nu respectă specificațiile, deoarece nu s-a consemnat niciodată nicio inspecție.
Costul intern al unei presupuneri neverificate
Costurile unei credințe greșite nu se limitează la comandă. Ele se propagă în organizație și ajung sub o formă care este greu de contestat ulterior.
- Un preț fundamentat greșit. Dacă primul ordin a fost evaluat pornind de la o presupunere despre avans, nu de la specificații și volum, prețul unitar conține acum o eroare pe care nimeni nu o poate vedea, deoarece presupunerea a fost prezentată ca un fapt în comparație.
- O poziție de credit interpretată greșit. Cumpărătorii presupun în mod obișnuit că plata la timp este o chestiune privată. Nu este. Fiabilitatea plății este vizibilă pentru fiecare furnizor din categorie, prin intermediul pieței, și se reflectă în prețul celui de-al doilea ordin înainte de a apărea oriunde altundeva.
- Un furnizor care a fost „format”. O presupunere pe care un cumpărător acționează devine așteptarea furnizorului privind ce acceptă acel cumpărător. Aceasta este cea mai costisitoare dintre cele trei, deoarece este invizibilă din interior și este moștenită de fiecare cumpărător care lucrează ulterior acolo.
Contramăsura nu este spectaculoasă, dar funcționează: consemnați termenii și verificați fiecare dintre ei răspunzând unei întrebări înainte de emiterea ordinului. Aceasta este întreaga metodă și nu presupune ca negocierea să fie adversară.
Credințele cinci și șase: asigurări, scrisori de garanție și aparența siguranței
Ce acoperă în realitate asigurarea de transport
Credința: marfurile sunt asigurate, deci riscul este acoperit. Realitatea este că asigurarea de transport acoperă valoarea comercială a expediției în cazul pierderii sau deteriorării în tranzit. Nu spune nimic despre faptul că marfurile care ajung respectă specificațiile și nu acoperă un lot care ajunge intact, dar greșit. De asemenea, despăgubirea se plătește în baza unei cereri, după producerea evenimentului, iar cererea este o negociere cu o asigurătoare, proces diferit de o inspecție efectuată înainte de expedierea marfurilor.
Pentru un cumpărător, distincția este esențială. O cerere în baza unei polite de transport plătește valoarea a ceea ce a fost pierdut. Nu recuperează marja, nu recuperează locul în canal și nu recuperează lunile de timp de expunere pe raft în jurul cărora a fost conceput programul. O inspecție, în schimb, este mecanismul care împiedică marfurile defecte să intre deloc în canal.
Ce oferă și ce costă o scrisoare de garanție
Credința: o scrisoare de garanție este cea mai sigură structură disponibilă, deci ar trebui să fie opțiunea implicită. Realitatea este că scrisoarea de garanție este sigură într-un singur sens restrâns și costisitoare într-un sens ușor de subestimat. Ea securizează expediția în sine: banca eliberează plata atunci când documentele sunt conforme, iar un furnizor care nu poate expediaza nu primește banii. Aceasta este o protecție reală și merită să fie avută atunci când partenerul este necunoscut și valoarea ordinului este mare.
Costurile sunt ceea ce cumpărătorii subestimează. Comisioanele bancare se percep pentru fiecare tranzacție, gestionarea documentelor se face pentru fiecare tranzacție, iar propria verificare a documentelor de conformitate de către cumpărător reprezintă un cost intern care nu apare în nicio ofertă. Într-o categorie în care valoarea unitară este modestă, costul total fix al acestui mecanism poate reprezenta o parte serioasă din marja ordinului. Instrumentul vizează și un risc pe care cumpărătorul s-ar putea să nu îl aibă: în majoritatea cazurilor, riscul important nu este că furnizorul nu va expediaza, ci că marfurile nu vor fi corecte, iar o scrisoare de garanție nu rezolvă această problemă.
Versiunea onestă a credinței este: o scrisoare de garanție este instrumentul potrivit atunci când partenerul este necunoscut și valoarea este mare, și este instrumentul nepotrivit atunci când expunerea reală constă în specificații pe care inspecția nu le-a verificat încă.

Cum înlocuiți fiecare credință cu o întrebare verificabilă
Cele nouă întrebări, grupate
Fiecare credință de mai sus are o înlocuire, iar înlocuirile sunt întrebări la care un furnizor poate răspunde fără să prepare nimic.
- Ce acoperă avansul și față de ce etapă? Înlocuiește credința că avansul măsoară încrederea.
- Finanțați producția sau cumpărați produse finite? Înlocuiește credința că un avans redus dovedește că furnizorul este bun.
- Ce eveniment eliberează soldul și cine îl confirmă? Înlocuiește credința că un eveniment este un declanșator.
- Ce adaugă taxele bancare, de inspecție și ale curierului la această comandă? Înlocuiește credința că termenii de plată sunt gratuiti.
- Asigurarea acoperă specificațiile sau doar transportul? Înlocuiește credința că asigurarea mărfurilor înseamnă eliminarea riscului.
- Ce cost are documentul de credit pentru această comandă în total? Înlocuiește credința că cea mai sigură structură este și cea mai rezonabilă.
- Ce se întâmplă cu un lot care nu trece inspecția? Înlocuiește credința că o comandă respinsă este gestionată informale.
- Ce document dovedește evenimentul de eliberare și îl puteți prezenta? Înlocuiește orice credință că numărul unui certificat este o realitate.
- Ce se întâmplă cu avansul dacă configurația se modifică după înghețarea ei? Înlocuiește credința că avansul este o formalitate.
Două întrebări sunt scumpe la adresate târziu
Comanda contează deoarece două dintre întrebări sunt scumpe la adresate târziu. A șaptea întrebare, despre un lot nereușit, este ieftină înainte de comandă și foarte scumpă după aceasta, deoarece după prima livrare răspunsul furnizorului este, de obicei, că situația va fi tratată de la caz la caz. A noua întrebare, despre avansul în cazul unei configurații modificate, este cea care stabilește dacă avansul reprezintă o angajare sau o opțiune și este, de asemenea, mult mai ieftină de adresat la început.
Restul întrebărilor pot fi adresate în orice ordine și este cel mai bine să fie puse într-un singur mesaj scris, astfel încât răspunsurile să ajungă împreună. Un furnizor care răspunde în scris la toate cele nouă oferă cumpărătorului ceva ce valorează mai mult decât un punct procentual din avans, deoarece face ca programul să poată fi aplicat ulterior.

O credință testată printr-o comandă ipotetică
Comanda și credința asociată acesteia
Acest exemplu ilustrează o metodă. Nu descrie niciun proiect real, niciun client identificat și nicio comandă reală, iar toate valorile menționate sunt presupuneri.
Scenariul: o marcă plasează primul ordin pentru un model cu audio cu ureche liberă la un volum peste cantitatea minimă obișnuită a furnizorului. Furnizorul cotează un avans la un nivel pe care marca îl consideră ridicat și un sold dator la data livrării ex-works. Marca are două credințe care acționează discret aici. Prima este că un avans ridicat înseamnă că furnizorul nu are încredere în marcă. A doua este că un document de credit ar elimina riscul, iar marca a solicitat deja o ofertă în această bază.
Ce au schimbat verificările
Prima credință nu a rezistat primei întrebări. Furnizorul a răspuns într-o singură propoziție la întrebarea despre ce acoperă avansul, indicând achiziția componentelor și asamblarea față de o etapă de producție datată, iar nivelul avea sens ca capital de lucru, nu ca neîncredere. Marca interpretase un preț ca pe o evaluare.
A doua credință nu a rezistat celei de-a patra întrebări, despre costul total al mecanismului. Pentru această valoare a comenzii, taxele bancare și costurile curierului și de procesare au reprezentat o cotă din marjă pe care marca nu și-o putea permite, iar protecția cumpărată prin instrument era împotriva situației în care furnizorul nu expediază, ceea ce nu era expunerea reală a mărcii. Expunerea era o specificație care nu fusese verificată prin inspecție.
Așadar, marca și-a cheltuit capitalul de negociere într-un loc în care credințele o îndemnaseră să nu intre. A păstrat avansul la nivelul cotat de furnizor, în loc să-l reducă prin negociere, și a folosit avansul pe care furnizorul îl considera mai valoros decât banii, adică o configurație înghețată mai devreme și un volum mai ferm față de o livrare treptată. În schimb, soldul a fost mutat la o inspecție definită, cu un responsabil identificat, iar a fost adăugat un termen pentru remediere, măsurat de la recepție, nu de la expediție. Niciuna dintre aceste două modificări nu a costat furnizorul un punct procentual, iar împreună au transferat o valoare considerabil mai mare decât ar fi transferat avansul.
Lecția nu este că termenii de plată nu contează. Lecția este că întrebările nu se referau deloc la termenii de plată. Se refereau la încredere și la teama de expediere, iar ambele erau incluse în prețul unei clauze care nu le putea rezolva.
Where Cynrin stands on payment beliefs, and the next step
What we will not do
Nu vă vom comunica un termen de plată pe care nu l-am consemnat în scris pentru comanda dumneavoastră specifică și nu vom accepta o structură într-un apel telefonic pentru a o modifica ulterior, după ce marfa este în curs de livrare. Nu vom folosi termenul de plată pentru a acoperi o întrebare privind specificațiile, deoarece răspunsul se află chiar în specificații, iar ascunderea lui într-un grafic face doar ca acesta să fie mai greu de găsit ulterior.
Nici nu publicăm procentul avansului, metodele de plată acceptate, prețurile unitare, cantitățile minime de comandă sau termenele noastre de livrare. Nu există o modalitate onestă de a publica un interval pentru acestea și de a-i da vreo semnificație, iar un cumpărător care compară un interval cu oferta concretă a unui competitor face un calcul care nu se susține.
Ce vom face este să punem termenii în scris, să precizăm evenimentul care declanșează plata soldului, să vă spunem ce document vom întocmi pentru a-l dovedi și să afirmăm direct dacă structura pe care ați cerut-o este una pe care nu o acceptăm.
Informațiile de care avem nevoie de la dumneavoastră
Trimiteți modelul, varianta carcasei, cantitatea, destinația și graficul care vi-a fost comunicat, iar noi vă vom indica ce părți putem respecta, ce părți am dori să fie definite și care este costul total al acordului raportat la valoarea comenzii. Cadrul termenilor de plată prezintă structura generală, secvența etapă cu etapă explică ordinea în care trebuie luate deciziile, greșelile contractuale acoperă clauzele referitoare la grafic, iar cantitatea minimă de comandă și costurile ascunse cuprinde costurile fixe care nu intră în valoarea comenzii.
Trimiteți graficul și configurația, iar noi vă vom spune care dintre aceste premise au fost deja soluționate de comandă.



