Consistența calității este o afirmație pe care fiecare fabrică o face și pe care nicio fabrică nu o dovedește, dacă solicitarea nu este redactată în forma potrivită. Motivul pentru care este greu să răspundem în această categorie nu este reticența, ci o lacună în documentație cu o formă specifică. Documentația produsului pentru acest catalog cuprinde douăzeci și opt de modele, iar pentru fiecare dintre ele se precizează că nu au fost furnizate fotografii ale produsului, materiale video sau rapoarte de detecție. Paginile catalogului publică rânduri cu specificații: niveluri de pixeli, capacități ale celulelor, limite de încărcare, valori de autonomie, metode de încărcare, capacități ale carcaselor de încărcare și, în două cazuri, o marcaj de protecție împotriva pătrunderii. Niciunul dintre acestea nu publică o măsurătoare față de care să poată fi comparată o a doua unitate. Așadar, consistența nu poate fi dedusă din documentație, iar întrebarea utilă pentru un cumpărător este ce metodă închide fiecare rând și de câte unități are nevoie efectiv acea metodă.
Unde poate fi verificată consistența și ce dovezi sunt necesare
Tabelul de mai jos separă cele patru etape din interiorul unei fabrici de cele două aflate în afara ei, deoarece cele două din exterior sunt cele care produc dovezi pe care un cumpărător le poate păstra.
| Etapă | Ce se verifică | Forma dovezii | Puterea de negociere a cumpărătorului |
|---|---|---|---|
| La recepție | Componentele care intră | Un registru al modificărilor | Scriere și aprobare |
| În proces | Asamblarea | Un responsabil desemnat | Redusă, la fața locului |
| Înainte de expediere | Unitățile finite | Un plan de eșantionare | Maximă |
| După expediere | Unitățile livrate | Date privind returnările | Ridicată, dar târzie |
| Pe banc | Propriile unități | Măsurătoare repetată | Doar a dumneavoastră |
| În laborator | Proprietăți marcate | Un raport de testare | Doar documentară |
Două elemente din acest tabel merită citite cu atenție, deoarece sunt zonele în care programele își evaluează greșit poziția.
Primul este că puterea de negociere nu este distribuită uniform între cele patru etape din fabrică. La inspecția componentelor la recepție, controlul cumpărătorului este indirect, dar real, deoarece cerința ca o modificare a unei componente să necesite aprobare scrisă poate fi inclusă în comanda de achiziție, nu doar solicitată cu politețe. La asamblare, controlul este aproape nul, cu excepția cazului în care cineva este prezent la fața locului, iar cea mai bună alternativă disponibilă este o regulă conform căreia un inginer desemnat este responsabil de linia de producție, iar orice abatere de la proba aprobată reprezintă un eveniment înregistrat. La inspecția înainte de expediere, controlul este cel mai puternic, deoarece marfa există și expedierea poate fi oprită. Iar la măsurătoarea după expediere, controlul este real, dar sosește prea târziu pentru a proteja comanda care se află deja în canalul de distribuție, motiv pentru care etapele anterioare contează mai mult decât recunosc de obicei programele.
Al doilea este că două rânduri se află complet în afara fabricii, iar tocmai acestea răspund la întrebarea privind consistența cu dovezi. O verificare pe banc, repetată asupra mai multor unități, produce o comparație pe care niciun registru intern de inspecție nu o poate înlocui. O verificare în laborator produce un document. Restul discuției privind calitatea are loc în clădirea fabricii, după regulile fabricii, ceea ce nu este un motiv să nu avem încredere în ea, ci un motiv să fim clari cu privire la rândurile pe care le putem verifica singuri și la cele pe care le acceptăm pe baza unui document.

Metoda necesară pentru o întrebare privind consistența platformelor OEM ready
Cea mai frecventă eroare într-un program de calitate este tratarea unei măsurători ca și cum ar fi o verificare a consistenței. O unitate pusă pe cânt vă oferă o valoare. Două unități puse pe cânt vă oferă o diferență, iar diferența reprezintă primele date reale de care dispune un cumpărător. Trei unități vă oferă ceva mai apropiat de o dispersie. Regula este scurtă: întrebările privind consistența primesc răspuns prin repetare, iar o singură citire răspunde la o altă întrebare.
Acest lucru contează aici deoarece catalogul publică foarte puține informații care pot fi comparate. Nivelul de pixeli este publicat și reprezintă un interval de două valori între modelele de cameră, deci este o specificație, nu o întrebare privind consistența. Ce nu este publicat pentru niciun model sunt senzorul, obiectivul, câmpul vizual, formatul de captură, rata de cadre și configurația memoriei, iar fiecare dintre acestea este un rând pentru care singura dovadă disponibilă este o măsurătoare efectuată pe o unitate. Același lucru se aplică dimensiunilor cadrelor, intrării de încărcare și autonomiei în orice set de condiții diferit de cel folosit întâmplător în catalog.
Există o singură valoare de referință în întregul catalog, iar aceasta merită tratată cu atenție, nu în grabă. Un singur model de cameră publică o greutate de o sută cincizeci și opt de grame, tipărită în aceeași legendă a imaginii ca unFolders de încărcare pliabil, iar catalogul nu precizează dacă acea valoare se referă la ochelari sau la carcasă. Așadar, situația cu care se confruntă un cumpărător nu este absența completă a unei referințe, ci ceva mai incomod: o referință al cărei scop nu este precizat, ceea ce înseamnă că o unitate cântărită pe propria balanță nu poate fi considerată a corespunde sau nu acestei valori fără a stabili mai întâi ce a fost cântărit. Aceasta este o cerere scurtă, în scris, iar merită formulată înainte de sosirea unităților, nu după, deoarece determină dacă măsurătoarea poate fi utilizată sau nu.
Alte două rânduri depășesc posibilitatea unei verificări la masa de lucru, iar ambele aparțin modelelor sportive. Pe două modele apare o marcaj de pătrundere, iar fișa produsului precizează că este o adnotare de catalog, fără un număr de raport de testare terțe în spate, și că un nivel de pătrundere necesită un raport de testare înainte de a putea fi afirmat public. Prin urmare, consecvența acestei proprietăți nu poate fi stabilită pe baza documentației și nici prin verificare la masa de lucru; poate fi stabilită doar de un laborator, iar poziția onestă a unui cumpărător este că acest rând este o problemă de documentare încă de la început, nu o problemă de măsurare care nu a reușit.
Există o a treia categorie care merită separată, iar aceasta este cea care este cel mai frecvent confundată cu o problemă de calitate, deși este de fapt o problemă de documentare. Unele rânduri ale acestor modele nu sunt nepublicate pentru că sunt greu de măsurat și nici pentru că uzina nu dorește să le împărtășească. Ele sunt nepublicate pentru că proprietatea subiacentă nu a fost caracterizată deloc. Fișa produsului afirmă acest lucru în mai multe locuri, iar tiparul este consecvent. Pentru modelul fotocrom, fișa precizează că viteza de răspuns a lentilei, uniformitatea modificării și transmitanța luminoasă a lentilei sunt măsurătorile esențiale pentru această categorie și că catalogul nu oferă niciun parametru de performanță al lentilei, ceea ce înseamnă că nu există temei pentru o afirmație de diferențiere și nici pentru o comparație de consecvență. Pentru modelele audio, fișa precizează că performanța acustică nu este susținută de nicio măsurătoare terță, astfel încât cele două categorii a căror propunere de valoare se bazează integral pe un comportament fizic sunt exact cele în care comportamentul nu este măsurat. Iar pentru modelele ale căror rânduri de specificații publicate sunt identice între ele, identitatea nu este o coincidență care trebuie explicată printr-o diferență de calitate, ci este pur și simplu ceea ce spune documentația, iar un program care deduce din aceasta o problemă de calitate va căuta mult timp o cauză pe care fișa nu o conține.
Această distincție schimbă ce ar trebui să solicite un cumpărător. Pentru un rând nepublicat deoarece proprietatea nu a fost niciodată caracterizată, solicitarea unei măsurători este cererea corectă, iar o uzină care nu poate furniza una vă transmite ceva real. Pentru un rând nepublicat din cauza sensibilității comerciale, cererea ar putea primi un răspuns, iar răspunsul ar putea fi util. Dar pentru un rând nepublicat deoarece categoria nu este încă pregătită, nicio cerere nu va produce un răspuns comparabil, iar un program care continuă să solicite informații cumpără timp, nu cunoștințe. Testul practic este dacă proprietatea este de genul pentru care o persoană ar putea enunța o metodă, iar dacă răspunsul este că nimeni din domeniu nu are o metodă, atunci poziția onestă este că categoria se află într-un stadiu incipient, iar reacția corectă este de a trata situația ca pe o deciție privind categoria, nu ca pe o deciție privind calitatea.
Încă o proprietate a consistenței merită menționată, deoarece este cea care o diferențiază de conformitate. Conformitatea este o proprietate binară a unei unități: fie corespunde specificației, fie nu, și se stabilește pentru o singură unitate, în raport cu o referință precizată. Consistența este o proprietate a unei populații: descrie cât de mult variază unitățile între ele și poate fi observată doar comparativ între unități. De aceea, verificarea conformității și verificarea consistenței necesită dovezi diferite, chiar dacă se referă la aceeași proprietate fizică, iar faptul că o singură unitate a trecut verificarea nu vă spune nimic despre posibilitatea ca următoarele o sută să treacă. De asemenea, un program care efectuează prima inspecție pe un eșantion de o singură unitate a realizat o verificare a conformității și nu a înregistrat absolut nimic despre consistență, indiferent câte alte teste a efectuat în paralel. Consecința practică este că numărul de unități examinate în cadrul unei verificări înainte de expediere reprezintă el însuși o decizie privind calitatea, iar este decizia pe care un cumpărător o poate lua unilateral, prin includerea ei în comandă.

Ce trebuie să cereți, într-o formă care primește răspuns
Cinci solicitări, fiecare formulată astfel încât răspunsul să fie un document, nu o confirmare verbală.
O unitate aprobată și o regulă pentru modificarea acesteia. Nu o afirmație că unitățile vor respecta standardul, ci identificarea unității aprobate, o regulă conform căreia orice modificare a componentelor, firmware-ului sau procesului necesită o nouă unitate de probă pentru aprobare și un înregistrar care să demonstreze că versiunea anterioară rămâne în dosar. Fără această regulă, o fabrică poate îmbunătăți produsul fără a modifica desenele de execuție, iar ambalajul va indica în continuare vechile specificații.
O definiție a verificării înainte de expediere. Nu un procent, ci o definiție. Ce categorii de defecte există, care este numărul de acceptare, cine efectuează inspecția, dacă aceasta este internă sau realizată de o terță parte și ce se întâmplă în caz de nereușită. Dacă răspunsul este că fiecare unitate este verificată, următoarea întrebare utilă este ce cuprinde verificarea și ce înregistrează, deoarece o verificare care nu înregistrează nimic nu poate fi auditată ulterior.
O politică privind înlocuirea componentelor. Celulele, modulele, firmware-ul și materialele modifică toate produsul, iar întrebarea care trebuie clarificată este dacă o înlocuire necesită aprobare scrisă și unde este consemnată această cerință. Ea trebuie să figureze în comandă, nu într-o conversație, deoarece o conversație nu reprezintă un mecanism de control.
O regulă de notificare a modificărilor de versiune. Acesta este elementul care îi costă cel mai mult pe programele de marcă proprie, deoarece o modificare de versiune este invizibilă în cutie, dar vizibilă pentru client, iar înregistrarea nu conține date privind versiunea pentru niciun model din gamă. Întrebați cum sunt înregistrate versiunile, cum este notificat cumpărătorul și dacă o modificare de versiune reactivează aprobarea eșantionului.
O clasificare a defectelor. Returnările ajung la noi doar ca anecdote dacă nu există o clasificare cu praguri convenite, iar clasificarea este ceea care face interpretabilă rata returnărilor. O zgârietură pe o brață, o celulă care nu își păstrează încărcătura și o eroare intermitentă de conectare sunt trei probleme diferite, cu trei cauze diferite, iar un singur număr de returnări le amestecă într-o cifră asupra căreia nu se poate acționa.
A cincea solicitare are o subtilitate care merită explicată, deoarece este cea mai frecvent formulată greșit. O clasificare este utilă doar dacă pragurile sunt stabilite de comun acord, nu doar propuse, iar acordul trebuie să fie încheiat înaintea primei expediții, nu după prima dispută. Categoriile de defecte care contează pentru această categorie de produse nu sunt cele care ar apărea într-o listă generică. Acestea sunt cele care rezultă din specificațiile efectiv publicate ale acestor modele: o durată de funcționare mai scurtă decât valoarea indicată pe pagina produsului, un comportament la încărcare diferit de metoda precizată, o greutate a ramei care variază între unități, un carus care nu conține elementele indicate de configurație, o lentilă sau o îmbinare care nu se poziționează corect, o marcaj de rezistență la pătrundere care se dovedește a nu fi valabil și o unitate care nu poate fi asociată. O listă generică de defecte cosmetice și funcționale va include defectele ușor de identificat și va omite cele două situații cele mai greu de gestionat pentru un canal de distribuție: unitatea care se comportă diferit față de cea aprobată și unitatea a cărei încărcătură nu durează o zi de lucru.
Există un punct conex legat de cine stabilește numărul de acceptare, iar merită să fim direcți în această privință. Un număr întocmit de fabrică este un număr pe care fabrică îl aprobă. Un număr întocmit de cumpărător, chiar dacă imperfect, este un număr care înseamnă ceva pentru propriul canal de distribuție al cumpărătorului, deoarece consecințele unei respingeri revin cumpărătorului: o livrare reținută, un anunț pentru canal amânat, o rată de retururi care se modifică. Formula funcțională constă într-o clasă de neconformități, un prag și o consecință bine definită, agreate în prealabil, iar această discuție merită purtată înaintea primei comenzi de producție, nu în timpul primei dispute privind o livrare. Nimic din toate acestea nu presupune ca fabrica să aibă un sistem sofisticat de management al calității. Necesită doar ca cele două părți să fi consemnat ceea ce fiecare dintre ele analizează.

Ce poate verifica un cumpărător fără fabrică
Cinci lucruri, iar fiecare dintre ele produce dovezi deținute de cumpărător, nu dovezi la care cumpărătorul doar primește informații.
- Comandați două unități și comparați-le, în loc să comparați o singură unitate cu o specificație. Diferența dintre două unități din aceeași producție reprezintă primele date reale privind consistența și costă încă o unitate și o fișă de măsurare.
- Cântăriți propriile unități și precizați domeniul măsurării. Indiferent dacă valoarea din catalog poate fi reprodușă sau nu, greutatea proprieă măsurată este un reper pe care îl dețineți și este cel care contează pentru livrare și pentru afirmațiile privind confortul.
- Testați parametrii pe care catalogul nu îi publică și repetați fiecare măsurătoare pe fiecare unitate de care dispuneți. Formatul de captură și cadrul de citire a ratei de cadre dintr-un fișier înregistrat, durata de funcționare măsurată în condițiile proprii și puterea de încărcare măsurată folosind o sursă pe care o controlați. Repetarea pe unități diferite transformă trei observații separate într-o dispersie, iar dispersia este răspunsul la întrebarea privind consistența.
- Effectuați personal inspecția înainte de livrare pentru prima comandă, apoi decideți pe baza acestei experiențe dacă doriți să continuați. Prima comandă este locul cel mai ieftin în care puteți afla cât costă o inspecție și ce probleme poate identifica, iar alternativa este să le descoperiți la a doua comandă.
- Clasificați propriile retururi încă de la prima livrare și prezentați clasificarea furnizorului. Aceasta este singura cale de a obține o rată de neconformități cu semnificație, deoarece este singura cale de a ajunge la date pe care le controlați și este punctul în care o rată devine posibilă.
Există patru semne de alarmă la care trebuie să fiți atenți într-o discuție privind calitatea, iar acestea sunt ușor de identificat. Primul este o afirmație privind consistența susținută de o singură unitate. Al doilea este o valoare de referință al cărei domeniu nu este precizat, exact situația celei unice valori a greutății din acest catalog; un număr a cărui rază de aplicare nu poate fi delimitată nu poate fi comparat. Al treilea este o rată oferită fără o clasificare la baza ei, deoarece o rată fără clasificare nu poate fi atribuită și, prin urmare, nu poate fi redusă. Al patrulea este o proprietate marcată, prezentată ca fiind stabilită; în această categorie, acest lucru se aplică marcajului de protecție la pătrundere pentru două modele, pentru care documentația menționează că nu există un număr de raport de test în spatele adnotării din catalog. Înainte de a vă angaja într-un program de calitate, verificați aceste patru semne, deoarece fiecare dintre ele descrie o discuție purtată cu o fabrică, în urma căreia s-a obținut un răspuns confortabil, nu unul care poate fi auditat.
Cum să interpretăm un program de calitate în raport cu documentația
Un program de calitate este la fel de bun ca documentația care îl susține, iar acesta este restrâns intenționat. Nu vom cita o rată de neconformități, un registru de inspecție la recepție, un plan de eșantionare sau un raport de control al calității pe care documentația produsului nu îl conține și nu voi descrie un sistem de control ca fiind documentat atunci când documentele sale nu apar în evidență. Nu voi prezenta unica greutate publicată în catalog drept reper pentru unitățile dumneavoastră până când domeniul ei de aplicare nu este confirmat, deoarece catalogul nu precizează ce măsoară. Nu vom considera un marcaj de protecție la pătrundere drept o proprietate verificată, deoarece documentația precizează că marcajul este o adnotare din catalog, fără un număr de raport de test la baza sa. Și nu voi descrie o singură unitate măsurată drept dovadă a consistenței, deoarece consistența este o proprietate a unei populații, iar o singură unitate nu reprezintă o populație.
Ce susține documentul este o împărțire a responsabilităților care face un program de calitate eficient. Catalogul stabilește rândurile de specificații, iar le stabilește suficient de bine pentru a realiza o listă scurtă. Verificarea la banc, repetată pe mai multe unități, stabilește rândurile privind caracteristicile fizice și cele captate, fiind singura cale de acces la majoritatea acestora. Un laborator stabilește proprietățile marcate, iar cererea raportului respectiv trebuie făcută la început, nu la final. Iar registrul propriu de retururi al cumpărătorului, clasificat și nu doar numărat, este singura sursă pentru calcularea ratei, iar acesta începe cu prima livrare, nu după aceasta.
O marcă care separă aceste patru surse și solicită cele cinci documente în forma prezentată mai sus ajunge la un dosar de calitate pe care îl poate preda unui client sau unui auditor. Disciplina de eșantionare care precedă toate acestea este prezentată în platformele OEM gata de producție eșantionează înainte de producția în masă, întrebarea privind certificarea, care precedă calitatea, se găsește în verificările certificării, iar întrebarea privind selectarea modelului, care precedă ambele, se găsește în modelele gata de producție pentru platformele OEM. Pagina evaluării mostrelor prezintă formatul evaluării propriu-zis, iar pagina consistenței calității explică modul în care sunt păstrate înregistrările de după livrare.
Trimiteți piața, cantitatea și modurile de defect pe care doriți să le evitați cel mai mult, iar noi vă vom spune care dintre cele cinci etape de verificare puteți desfășura singuri și care depind de documente pe care ar trebui să le solicitați.



